Vizitarea canalului Panama

Primul lucru la care se gândește multă lume când aude de țara Panama e canalul cu același nume, o construcție grandioasă despre care s-au făcut nenumărate emisiuni și documentare, și care, pe scurt, leagă Pacificul de Atlantic și separă cele două Americi, de nord și de sud.

Construirea canalului Panama reprezintă unul dintre cele mai mari și mai dificile proiecte de inginerie întreprinse vreodată, și deși e pe lista multora ca destinație de vizitat, canalul impresionează mai mult prin istorie și importanța lui ca și mijloc de tranzit maritim internațional și mai puțin ca și atracție turistică.

Scurtă istorie

Ideea unei trecători între Atlantic și Pacific e destul de veche. La începutul secolului al XVI-lea, exploratorul spaniol Vasco Nunez de Balboa a inspectat pentru prima dată istmul Panama și a văzut potențialul imens pe care îl putea avea construirea unui canalul pentru transportul cu nave, care ocoleau la vremea aceea toată America de Sud. După mai multe sondaje făcute, evaluatorii spanioli au decis că un astfel de canal e imposibil de construit.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, francezii au încercat să construiască canalul, dar s-au confruntat cu multe dificultăți. Francezii, care au construit cu succes canalul Suez, și-au dorit un proiect asemănător, un canal la nivelul mării, fără ecluze, dar procesul de săpătură s-a dovedit mult mai dificil decât se anticipa. Firma contractoare a intrat în faliment după ce a investit peste 260 de milioane de dolari în proiect. Mai mult de atât, peste 20.000 de muncitori au murit în această perioadă, în principal din cauza febrei galbene și a malariei. O nouă companie franceză a preluat proiectul pe care l-a abandonat curând.

Statele Unite care doreau un canal care să lege Atlanticul și Pacificul din motive economice și militare, au considerat Nicaragua o locație mai fezabilă decât Panama. Totuși, în cele din urmă au cumpărat activele canalelor franceze din Panama după ce au fost convinși că aceasta este alegerea mai sigură. În total, Statele Unite vor plăti aproximativ 375 de milioane de dolari pentru a construi canalul, care includea plata de 10 milioane de dolari către Panama și 40 de milioane de dolari pentru cumpărarea activelor.

SUA a avut control asupra canalului, de la deschiderea lui în 1914, până în anul 1999 când a fost transferat pe deplin țării Panama.

Cum funcționează canalul Panama

Canalul Panama n-a putut fi construit la nivelul oceanului așa că funcționează ca un pod de apă peste care trec navele intrând dintr-un ocean în altul.

Un sistem de câte trei ecluze, instalat la fiecare capăt al Canalului, ridică navele la aproximativ 26 de metri deasupra nivelului mării până la nivelul lacului artificial Gatun. După ce navele traversează lacul, precum și o serie de culoare, sunt coborâte din nou, prin același sistem de ecluze, la nivelul oceanului, pe cealaltă parte.

Toate ecluzele au aceiași dimensiune, 33.8 m lățime și 304.8 m lungime, și o înălțime cât a unei clădiri cu 8 etaje. Necesită o sută de milioane de litri de apă ca să fie umplute iar umplerea fiecărei camere durează aproximativ 8 minute.

Peste 14.000 de nave traversează anual canalul și cu fiecare trecere 197 de milioane de litri de apă dulce se varsă în ocean.

Sistemul de tranzit este asemănător pentru fiecare navă care intră pe Canal, fie că e vorba de o navă mică sau una care transportă mii de pasageri sau mărfuri mari. Pentru a traversa canalul de la un capăt la altul, din Pacific în Atlantic sau invers, e nevoie de aproximativ zece ore.

De unde poți vedea canalul Panama

Canalul Panama are trei seturi de ecluze care pot fi vizitate, două pe partea Pacificului, unde e și orașul Panama, și una pe partea Atlanticului, în apropierea orașului Colon.

• Miraflores Locks
• Pedro Miguel Locks
• Gatun Locks

Dintre cele trei, Miraflores e cea mai populară locație și cu siguranță cea mai practică. Are amenajată o platformă spațioasă chiar deasupra ecluzelor și un mic muzeu în clădire.

Pedro Miguel sunt cele mai puțin vizitate, deoarece ecluzele se pot vedea doar de pe autostradă iar Gatun locks se află la 80 de kilometri de orașul Panama, în Colon, un oraș care are o reputație îndoielnică din cauza siguranței.

Miraflores Locks

Centrul Miraflores e deschis zilnic între orele 8 și 18 și îl poți vizita foarte ușor independent. Biletul de intrare costă 10$usd/persoană.

Uberul din Casco Viejo, Panama, unde se cazează majoritatea turiștilor, până la Miraflores Visitor Centre costă aproximativ 7$usd. Poți lua și transport în comun din autogara Albrook. Am scris mai multe despre transportul în Panama city în articolul de aici.

Dacă ai timp la dispoziție poți face o traversare parțială sau totală a canalului printr-o excursie cu barca. Verifică prețuri, program și păreri pe Viator sau Trip Advisor.

• În 2016, după o modernizare ce a durat zece ani s-au adăugat canalului încă două seturi de ecluze: Cocoli pe partea de Pacific și Agua Clara pe Atlantic. Pe aici trec supernavele NeoPanamax (Panamax și Neopanamax sunt termeni pentru limitele de dimensiune pentru navele care călătoresc prin Canalul Panama.) Navele care trec prin Cocoli pot fi văzute de pe platforma Miraflores. În poza de mai jos se vede cargo-ul în zare.

Când să vizitezi canalul Panama

Deși centrul de vizitatori Miraflores e deschis aproape toată ziua, cel mai bun mod de a te bucura de vizita este să fii pe platformă când una din nave trece prin chei. Când ecluza e goală, tot ce se întâmplă în jur e prea puțin interesant.

De obicei ecluzele Miraflores au activitate între orele 9 – 11 și după-masa după ora 15. Noi am ajuns chiar când o navă ieșea din chei și apoi am așteptat mai bine de o oră ca să vedem alt vas. În centrul de vizitare sau pe platformă sunt angajați care îți pot spune programul aproximativ al navelor. Dacă vrei să afli de el din timp poți eventual telefona la nr afișat pe site-ul lor.

Din moment ce s-ar putea să ai de așteptat ar fi bine să îți pui cu tine niște snak-suri și destulă apă. La parterul centrului este o terasă cu mese unde poți sta la o gustare.