Călătorii,  Nepal

Everest Base Camp – informații utile

EBC e traseul care ne-a făcut să ne îndrăgostim de Himalaya, să revenim și să plecăm de fiecare dată cu dorul cuibărit în suflet. Un loc magic în care aș zice că trebuie s-ajungă, măcar o dată-n viață, oricine iubește munții și drumețiile.

Ca să duci la capăt traseul întins pe aproximativ paișpe` zile e necesară puțină hotărâre, o sete de aer rarefiat, să-ți fie drag de liniște și să nu te sperie disconfortul și oboseala. Altfel n-ai nevoie de superputeri. Doar de una, dacă încadrăm răbdarea la superputere. Răbdarea să te aclimatizezi cum trebuie.

Citește mai jos detalii despre drumeție, permise necesare și costuri.


Ai nevoie de ghid/tur sau poți călătorii independent?

Poți face traseul EBC fără nici un fel de ghid sau tur. Trebuie să-ți cumperi permisele necesare, despre care am scris mai jos, și poți porni la drum. Traseul e unul singur, foarte bine marcat. Potecile sunt largi, bătătorite, și-n general pline de oameni care merg și vin. Asta nu înseamnă că vei merge non stop alături de hoardă de turiști, ci doar că vei întâlni destui pe drum, cei mai mulți în apropierea satelor.

Nu e necesar să îți iei ghid dar poți angaja un cărăuș care să te ajute cu bagajul. Bineînțeles nici acest lucru nu e necesar, dar dacă ai nevoie și bugetul îți permite, angajează cu încredere un șerpaș. Sunt mulți localnici pentru care acesta e singurul venit.

  • Sunt agenții de turism în Kathmandu sau Pokhara care îți pot asigura ghizi sau cărăuși pe toată durata traseului.
  • Dacă pornești încrezător și ți se îngreunează bagajul, te simți rău, sau alte cauze, poți găsi cărăuși, în general, în oricare sat de pe drum.

Oricum, ține cont că EBC nu e nicidecum o plimbare în parc. E un traseu greu, obositor, dar nu imposibil de făcut. Vei urca până la peste 5000 de metri iar răul de altitudine e o problemă serioasă, care te poate slăbi sau chiar forța să abandonezi urcarea, indiferent cât ești de fit.


Permise necesare EBC

Pentru majoritatea drumețiilor în Himalaya ai nevoie de permise, și nu de unul singur ci de mai multe, în funcție de zona în care te aventurezi. Permisele le cumperi cel mai ușor din Kathmandu de la Tourist Service Centre unde sunt ghișee separate pentru fiecare traseu.

  • TIMS card ~17$
  • Sagarmatha National Park permit ~ 28$
  • Khumbu Rural Municipality permit ~ 17$

*e posibil ca permisul încasat de Khumbu Rural Municipality să înlocuiască TIMS card dar regulile se tot schimbă, așa că cel mai bine întrebi la ghișeu dacă trebuie să achiți toate trei taxele sau doar două dintre ele.


Cazarea pe traseul Everest Base Camp

Nu sunt necesare rezervări la cazare, fiecare sat de pe traseu având destule case de oaspeți cu camere disponibile. În cazul în care se umplu toate odăile, gazdele aranjează paturi în sala de mese, nimeni nu rămâne abandonat în noapte fără un loc sigur în care să doarmă.

Noi am călătorit în plin sezon și nu a trebuit să ne facem griji în privința cazării. Găseam camere libere în primul loc unde întrebam. Condițiile acceptabile, prețul foarte ieftin, un dolar, doi, sau uneori cazare gratuită dacă mâncam cina și micul dejun la ei. Paturi tari, o pernă și pături călduroase puse la dispoziție. Majoritatea caselor au surplus de pături sau saci de dormit în caz de nevoie, deci nu ezita să ceri dacă ești friguros. Pereții dintre camere sunt subțiri, făcuți din placaj, plăci de osb sau ceva asemănător. Baia rudimentară, apă rece picurată, duș contra cost – la 5$ cu timp limitat (aprox 5-10 minute). Curentul la fel, contra cost, dacă vrei să îți încarci telefonul sau extra bateria – 5$ jumătatea de oră. În Namche Bazaar unele case au camere cu duș, sau curentul inclus în preț, acelea costă în jur de 5 – 10 $ camera. Mai sus, aceste condiții sunt rare ori lipsesc.


Mâncarea & apa

Una din regulile de bază în Nepal e să nu bei apă neîmbuteliată sau nepurificată. Am avut la noi pastile de purificare a apei, pe care le-am folosit. Sunt pe piață tot felul de sticle cu filtre care-și fac și ele treaba. Dar dacă ai un stomac sensibil cel mai bine ar fi să cumperi apă de la casele de oaspeți. Pe traseu sunt stații cu apă purificată precum și standuri cu apă îmbuteliată de vânzare.

În privința mâncării, având în vedere că toate produsele sunt cărate cu măgarii, iacii sau cu spatele de șerpași, n-ai la dispoziție un meniu ofertant. Dar dacă știi asta dinainte și nu ai așteptări, e foarte ok. Nu se pune problema să rămâi înfometat. Atâta doar că după câteva zile epuizezi cam toate opțiunile și mănânci același lucru iar și iar, dimineața, la prânz și seara; zile în șir. Meniul cuprinde: Daal Bhaat – mâncarea tradițională nepaleză, friptură de iac, orez, pizza și paste rudimentare. Dimineața ouă, pâine cu margarină și gem și o cană de ceai alături. Snacksuri găsești pe la toate casele de oaspeți și în unele sate care au magazine.


Transport până la EBC

Traseul EBC începe și se încheie în localitatea Lukla, unde se poate ajunge doar cu avionul sau pe jos dacă începi drumeția cu o săptămână înainte din Shivalaya.

Majoritatea turiștilor încep din Lukla din economie de timp și de forțe. Zborurile din capitală sunt frecvente dar prețurile destul de piperate. Un zbor tur/retur costă între 150 – 200$usd.

Lukla e considerat unul dintre cele mai periculoase aeroporturi din lume, așa că fii pregătit, vei începe aventura cu puțină adrenalină.

Ține cont că avionul care te duce din Kathmandu la Lukla are regula de 10 – 12 kilograme/bagajul. Tot ce depășește e cost suplimentar, asta una la mână. Doi la mână, tot ce depășește 10 kilograme e cu siguranță absolut nenecesar. Un lucru util de făcut, dacă pleci din Kathmandu și te întorci acolo, e să lași o parte din bagaj la hotel. Majoritatea hotelurilor țin bagajele fără nici un fel de taxă. Îți pun o etichetă pe el, primești și tu o etichetă și-l îndeasă într-o cameră cu alte zeci de bagaje aruncate care încotro. Deci nu lăsa nimic fragil și bineînțeles nimic de mare valoare.


Traseul Everest Base Camp – 10 – 14 zile

EBC e un traseu foarte popular, și cum să nu fie când drumul te poartă până la baza celui mai înalt vârf din lume?! Cu toții vor s-arunce o privire asupra acestui mamut și asupra peisajului feeric care-l înconjoară. Sezonul optim în care să faci drumeția e Octombrie – Decembrie.

Ziua 1. Lukla – Phakding

După ce ai aterizat cu bine în Lukla, pornești la drum până la primul loc de cazare. Traseul începe destul de ușor și durează aproximativ două ore ca să ajungi în Phakding.

Ziua 2. Phakding – Namche Bazaar

O zi mai lungă în care urcarea începe să se simtă. Cum Namche Bazaar se află la peste 3000 de metri, e posibil să simți deja răul de altitudine. În zona asta mi s-a părut traseul cel mai aglomerat. Traversezi mai multe poduri suspendate la mare înălțime.

EBC – spre Namche Bazaar

Ziua 3. Aclimatizare Namche Bazaar

Ziua de aclimatizare în Namche Bazaar e absolut necesară. În afară de asta sunt atâtea de făcut în zonă încât e păcat să nu profiți. Orașul e plin de buticuri cu haine și suveniruri, cafenele și cofetării. Este și-un cinematograf, unde în fiecare seară rulează filme sau documentare despre Everest. Poți face drumeții până în satul Thame (7 ore dus-întors) sau circuitul de șase ore care trece prin satele Khunde și Khumjung

Ziua 4. Namche Bazaar – Tengboche

Urcarea spre Tengboche mi s-a părut cea mai grea, după cea de la Kala Pattar. Poate și pentru că ne-a prins ploaia, sau pentru că ne-am intrat mai greu în ritm după ziua de pauză din Namche. Când ai terminat de urcat ești direct în sat, la Tengboche, unde este și-o mănăstire pe care o poți vizita.

Tengboche

Ziua 5. Tengboche – Dingboche

Deja de la altitudinea asta începe să se cam termine vegetația și traseul e dezgolit. Vârfurile înzăpezite sunt tot mai aproape.

Ziua 6. Aclimatizare Dingboche

Aici e necesar să faci a doua zi de aclimatizare. În zonă sunt câteva urcări frumoase. Una dintre ele e până la Nangkartshang Gompa, o oră de urcare(nouă ne-a luat vreo două). Se vede frumos Makalu, al cincilea cel mai înalt munte din lume, 8462m. Pe urmă ne-am plimbat prin sat, ne-a dus la izvor și-am lenevit în camera de zi lângă soba încărcată cu bălegar uscat.

Dingboche

Ziua 7. Dingboche – Duglha

Noi am sărit peste ziua asta și ne-am cazat direct mai sus la Lobuche. Mulți drumeți sar peste Duglha, care e doar la două ore de Dingboche, deși un popas aici e bun pentru aclimatizare. Ideea e că dacă te simți rău (dar nu foarte rău) și totuși vrei să forțezi până la finalul traseului, să lungești drumeția cu o zi la altitudinea asta nu sună foarte atrăgător mai ales că paturile-s tot mai tari, mâncarea tot mai fadă și vântul mai aspru.

Ziua 8. Duglha – Lobuche

Pe drumul până la Lobuche vei trece pe lângă un grup de monumente ridicate în memoria celor care au pierit în încercarea de a cuceri Everestul. Noaptea de la Lobuche a fost destul de neplăcută. E frig și vânt constant, pofta de mâncare e dusă de tot, capul e mai greu și zilele de urcare, strânse deja, îți dau o stare de nerăbdare.

Ziua 9. Lobuche – Gorak Shep / Everest Base Camp

Depinde foarte mult de perioada în care ajungi, dacă reușești să faci și Everest Base Camp în aceiași zi sau lași totul pe dimineață. Oricum dacă nu faci EBC de cum ai ajuns la Gorak Shep aș zice că dimineața devreme să urci pe Kala Pattar, ca să prinzi fereastra de senin, iar la coborâre să faci traseul până la baza celui mai mare vârf din lume. Ține cont că e important să urci pe Kala Pattar dimineața devreme înainte ca pătura de nori să acopere cel mai impresionant peisaj. La EBC oricum nu ai să vezi mare lucru. Pe porțiunea asta de traseu, Gorak Shep – EBC am văzut cei mai mulți drumeți sfârșiți de oboseală, amețiți, cu stare de rău, pășind ca niște zombi pe traseu.

EBC

Ziua 10. Ascensiune Kala Pattar / coborâre Lobuche

Despre ascensiunea pe Kala Pattar am scris cum a fost aici. E o urcare grea dar recompensa de la final e pe măsură. Pe urmă coborârea poți să o faci până unde consideri că te țin genunchii. Noi am avut elan și-am coborât în prima zi până la Periche.

Ziua 11. Lobuche – Periche

Ai opțiunea să oprești la Periche sau la Dingboche ori chiar să cobori mai jos până în Namche Bazaar. Noi am grăbit un pic coborârea din cauza durerilor de cap, dar dacă te simți bine fizic n-ai de ce să alergi la vale. Stai cât mai mult și bucură-te de peisaj.

Ziua 12. Periche – Lukla

La Lukla s-ar putea să ai avion cu care să și pleci în Kathmandu. Dacă sunt locuri nu contează prea mult data de pe biletul de avion, ideea e să ai bilet valabil de întoarcere. Dacă nu mai sunt avioane care pleacă în Kathmandu până a doua zi dimineața, cazează-te în Lukla și bea o bere binemeritată.


Ce să ai în bagaj pentru traseul Everest Base Camp

Nu-i deloc ușor să-ți pui în rucsac tot ce ai nevoie dar nimic mai mult, să nu strângi kilograme în plus din lucruri inutile. Noi am avut și ploaie și zăpadă și destule zile cu soare. Începeam dimineața cu gecile de iarnă pe noi ca pe la amiază să călătorim în bluză. Pe munte e cel mai practic să te îmbraci ca o ceapă, adică în mai multe straturi.

În Namche Bazaar poți închiria unele lucruri, dacă nu le ai și nici nu dorești să-ți cumperi. Bețele pentru drumeție, saci de dormit, chiar și mănuși, haină de ploaie ori fleece. Sunt magazine unde poți cumpăra haine de calitate second hand, donate de alți călători. La final le poți și tu dona, ori păstra. Alte buticuri vând haine noi de ”firmă” dar majoritatea sunt contrafăcute deci mare grijă la prețul pe care-l plătești.

Ce împachetezi depinde de tine și de nevoi. Mai jos am listat ce-am avut cu noi, lucruri care au însumat zece kilograme.
  • Rucsac confortabil. Am avut rucsac cu capacitatea de 42 de litri și a fost suficient. Puțin cam îndesat, dar ok.
  • Bocanci de hike – nicidecum noi. Merg și trail shoes – important e ca talpa să fie groasă și să aibă aderență. Bocancii sunt recomandați pentru suportul ce-l oferă gleznei, dar traseul nu e atât de dificil încât să ai nevoie de cine știe ce tip de bocanci performanți.
  • Șosete de lână speciale pentru drumeție, lenjerie.
  • Bluză și pantaloni de corp.
  • Pantaloni de hike.
  • Trening de dormit.
  • Tricouri/bluze din material care se usucă ușor, să nu fie de bumbac.
  • Hanorac/Fleece.
  • Geacă ușoară și călduroasă.
  • Geacă impermeabilă sau poncho de ploaie.
  • Căciulă, Mănuși, Ochelari de soare.
  • Lanternă de cap + baterii extra
  • Bețe (nu-s musai dar sunt de mare ajutor)
  • Camel back sau sticlă de apă, termos (dacă ești avid de băuturi calde) + pastile de purificat apa.
  • Camera foto, go pro, extra baterie la telefon.
  • Prosop care se usucă ușor, săpun, perie/periuță de dinți, hârtie igienică.
  • Trusă medicală (pansamente/plasturi, analgezice, ceva împotriva răcelii)
  • Balsam de buze + cremă de protecție solară.
  • Câteva snaksuri + pliculețe de ceai.
  • Poți avea Sleeping bag liner sau o față de pernă (așternuturile nu îs cine știe cât de curate)
  • Kindle sau cărți descărcate pe telefon fiindcă serile-s lungi.
  • Am cărat și un sac de dormit, a fost bun dar nu-i musai.

Total cheltuieli – traseu Everest Base Camp

Nu-s prea multe cheltuieli pe care să le socotești. N-am pus biletul de avion spre Kathmandu, care reprezintă, cu siguranță, cheltuiala cea mai mare dar care depinde de zona din care călătorești. Un bilet București – Kathmandu se învârte în jurul sumei de 600 – 950$ tur/retur. Dacă angajezi șerpași sau ghizi prețurile cresc, la fel dacă alegi să închiriezi anumite echipamente.

  • Avion Kathmandu – Lukla – 160$
  • Permise – 45$
  • Cazare & mâncare – 20$/zi –>240$ pentru 12 zile

TOTAL = 445$/persoană


Cum spuneam în prima frază, EBC ne-a făcut să ne îndrăgostim de Himalaya, așa că n-am putut să nu facem și circuitul Annapurna, un alt traseu superb din Nepal. Despre el am scris aici.

Spread the love

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Romanian RO English EN French FR Spanish ES