Vizitarea misterioaselor linii Nazca, Peru

Trasând întinderile aride ale deșertului peruan, liniile Nazca sunt unele dintre cele mai misterioase creații străvechi. Întinzându-se pe sute de kilometri pătrați, geoglifele continuă să captiveze, nu doar turiștii curioși, dar și pe arheologii care încă le caută înțelesul.

Modelele, care alternează de la simple figuri geometrice la animale și păsări, chiar și un astronaut sau extraterestru (după imaginația fiecăruia) au fost concepute de poporul Nazca și predecesorul său, poporul Paracas (400 î.Hr – 200 î.Hr).

În prezent, cu ajutorul dronelor, se continuă descoperirea altor linii, iar misterul nu face decât să se adâncească.

Originea linilor Nazca

Datând de peste două mii de ani, Liniile Nazca au fost create de cultura Nazca, o civilizație precolumbiană care a prosperat în regiune între anii 200 î.Hr. până în 500 d.Hr și de civilizația Paracas, predecesorii lor.

Geoglifele au fost realizate prin îndepărtarea rocilor de culoare închisă de la suprafață, descoperindu-se solul mai deschis la culoare de dedesubt. Modul în care au fost construite șanțurile nu e deloc complicat, cercetătorii reușind să facă linii asemănătoare folosindu-se de câțiva țăruși și frânghii. Modelele însemnelor e însă ciudat și plin de mister.

Culturile Paracas și Nazca sunt culturi străvechi fără izvoare scrise, ceea ce îngreunează mult descifrarea motivelor din spatele creării liniilor. Linii care formează, pe lângă motive geometrice, colibri, condori, maimuțe, păianjeni, chiar și o balenă ucigașă, precum și reprezentații stilizate ale mâinilor sau oameni giganți. Formele sunt de obicei realizate dintr-o linie continuă, iar cele mai mari desene au peste 350 de metri lungime. Se poate să fi reprezentat constelații, sau să fi jucat un rol în pelerinaj, ca linii de ghidare spre locuri sacre. Sau poate că erau canale de irigație folosite într-un ritual agrar. Bineînțeles, există și teoria conform căreia liniile au fost realizate de entități extraterestre.

Datorită izolării și a climei uscate, liniile au fost în mare parte păstrate în mod natural. Ele au fost desemnate în 1994 ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.

Cine le-a ”descoperit”

Prima mențiune publicată despre Liniile Nazca a fost în 1553, în cartea scrisă de Pedro Cieza de León, conchistador și cronicar spaniol, care le-a descris ca trasee sau marcaje ale anumitor drumuri. Tot drumuri le-a raportat ca fiind și Luis Monzon în 1569.

Fiind parțial vizibile de pe dealurile din apropiere ele au fost observate de arheologul peruan Toribio Mejia Xesspe care a discutat despre ele în 1939 la o conferință ținută în Lima.

Ele au fost văzute și de piloții militari și civili peruvieni, dar, totuși, descoperirea lor îi e atribuită adesea lui Paul Kosok, un istoric american. Kosok e, într-adevăr, primul savant care a studiat liniile Nazca în profunzime. Să priceapă cum au fost făcute a fost mai ușor decât să descifreze scopul lor.

María Reiche, o traducătoare germană care a petrecut ani de zile studiind situl și luptând pentru conservarea lui, a concluzionat că era un calendar astronomic uriaș și că unele schițe au fost modelate după anumite constelații. Însă în 1967, astrofizicianul american Gerald Hawkins nu a găsit nicio corelație între așezarea corpurilor cerești și designul Linilor Nazca.

În ciuda trecerii timpului, scopul și sensul din spatele acestor desene colosale rămân învăluite în mister. Diverse teorii au fost lansate, doar ca să fie mai apoi demontate de calcule și studii mai aprofundate. Savanții le atribuie liniilor, în general, o semnificație religioasă.

Cum pot fi vizitate liniile Nazca

Deși cel mai cuprinzător mod în care să vezi liniile Nazca este zburând deasupra lor, este posibil să vezi anumite forme din turnul de observație sau de pe culmile dealurilor din apropiere.

• Pentru a face trasee pe dealurile din apropiere e indicat să apelezi la un tur privat, care te conduce spre punctele panoramice și-ți poate indica exact locația geoglifelor.
• Torre Mirador de las Lines de Nasca – e un turn înalt de 13 metri, situat chiar la marginea autostrăzii, înainte de intrarea în orașul Nazca.

Totuși, turnul și dealurile oferă o vedere limitată asupra Linilor Nazca. Pentru a vedea amploarea lor, cea mai bună opțiune este să iei un zbor.

În Nazca găsești destule agenții care oferă zboruri panoramice, în avioane cu 2, 4 sau 6 locuri. Poți lua tur și direct din aeroport. Dacă ai timpul limitat e cel mai bine să faci rezervare online. Poți lua tururi de pe site-uri ca viator sau get your guide unde vezi părerile celorlalți turiști. Două companii cu reviews bune sunt: Movil Air și AeroNasca.

• E bine să zbori dimineața când vizibilitatea e mai bună
• Trebuie să ai pașaportul la tine
• Plătești taxa de aeroport, aproximativ 10$ usd, care, de obicei, nu e inclusă în prețul turului
• Chiar dacă, în general, nu ai rău de mișcare, pe zborul ăsta s-ar putea să ți se facă rău. Dramamine sau medicament care are substanța activă dimenhidrinatul e o idee bună.
• Fii pregătit să aștepți. Deși mi-am făcut nervi incredibili din cauza orelor lungi de așteptare, am citit mai apoi că e des întâlnit să tot fi amânat până îți pierzi cu totul răbdarea. Am scris în detaliu despre experiența noastră mai jos în articol.

Ce mai e de făcut în zonă

În timp ce Liniile Nazca sunt cea mai mare atracție turistică din zonă, există și alte lucruri interesante de văzut și de făcut în împrejurimi.

• Poți lua un tur arheologic de o zi care include opriri la apeductele Cantalloc, o serie de peste 40 de apeducte folosite de civilizația Nazca cu aproximativ 1.500 de ani în urmă, apeductele Ocangalla, cimitirul mumiilor Chuachilla, piramidele Cahuachi și alte atracții arheologice din apropiere.
• Dacă ai mai puțin timp la dispoziție dar tot vrei să afli mai mult despre cultura Nazca, fă o vizită muzeului arheologic – Museo Arqueologico Antonini, situat la marginea orașului, aproximativ un km distanță de Plaza de Armas.
• Plaza de Armas – epicentrul orașului Nazca, locul în care se strâng localnici de toate vârstele pentru relaxare, taifas sau joacă. Străzile din apropierea pieței centrale sunt colorate de tarabe încărcate cu mâncăruri și fructe. Strugurii regiunii sunt extraordinar de dulci și aromați.

Piramidele Cahuachi

Din Nazca poți lua un tur până la Piramidele Cahuachi, situate la aproximativ 30 de kilometri de oraș. Construite în anul 200 î.Hr și abandonate acum mai bine de 1500 de ani, structurile de chirpici de la Cahuachi formează un complex ceremonial cu mai multe platforme și piețe terasate.

Deși numite piramide, construcțiile de aici nu au formă piramidală, dar asta nu le face mai puțin impresionante. Pe baza descoperirilor făcute la Cahuachi (vase, textile dar și trofee de capete umane) se presupune că acesta a fost mai degrabă un centru religios decât unul social, iar anumite teorii sugerează că liniile Nazca nu erau altceva decât traseul de pelerinaj până în acest loc spiritual.

Urcă pe Cerro Blanco – cea mai înaltă dună de nisip

Cerro Blanco, un munte de nisip de 2.080 de metri, se spune că este cea mai înaltă dună de nisip din lume. E situată la doar câțiva kilometri în afara orașului Nazca, și ușor accesibilă printr-un tur sau chiar și un drum cu taxi. Poți urca până în vârf ca să vezi împrejurimea (și să zici că ai urcat pe cea mai mare dună de nisip) dar, de asemenea, poți face sandboarding, o metodă mai rapidă și mai plăcută prin care să ajungi înapoi la bază. 🙂

Vizitează Rezervația San Fernando

San Fernando este un parc național care cuprinde între granițele sale ecosisteme de coastă, marine și deșertice. Se întinde până în largul Pacificului. Această arie naturală protejată este un refugiu pentru o diversitate de specii, cele mai reprezentative fiind guanaco, leii de mare și impresionantul condor andin. În larg poți observa formațiuni stâncoase sculptate de valuri și vânt.

Deși Nazca nu este unul dintre cele mai atrăgătoare orașe ale Peruului, are un peisaj deșertic fascinant și o istorie plină de mister. Merită să te oprești în zonă pentru a vedea liniile și să tragi propriile concluzii despre enigmele popoarelor străvechi.

Jurnalul zborului

Am stat în Nazca doar o zi, dar am ajuns în oraș dimineața devreme. Afară era soare, plăcut, cu răcoarea specifică zorilor. Cerul era senin, lipsit de nori ori de vreun semn cât de mărunt de vreme rea. Cu toate astea, când ne-am dat jos din autocar, ghidul care s-a apropiat de noi răspândise zvonul că o furtună cum nu s-a mai văzut era pe cale să izbucnească. Cum eram printre puținii turiști care venisem din Ica, s-a ținut scai de noi, vizibil îngrijorat că vom rata experiența vieții noastre. Insista că furtuna o să țină toate avioanele la sol, că o să fie vizibilitate redusă din cauza nisipului, că zborurile s-ar putea să fie anulate pentru câteva zile chiar. Văzând că începem să-l suspectăm și-a temperat exagerările dându-ne timp să ne gândim un pic la planul nostru. El ne promitea bilete la următorul zbor. Am priceput destul de rapid că erau mai scumpe decât cele pe care le-am fi putut găsi la agenții, dar ne scutea de căutări. Plăteam un pic mai mult pentru un serviciu livrat îndată. Și chiar dacă ne gândeam că blufează, în mintea noastră s-a instalat deja microbul îndoielii. Dacă avea totuși dreptate? Dacă urma într-adevăr o furtună? Aveam doar o zi la dispoziție și până la urmă de ce n-am fi mers pe mâna lui? Doar din cauza unui preț ușor mai piperat? I-am acceptat oferta și-am mers cu el la aerodrom. I-am plătit ”biletele” iar el ne-a prezentat mai apoi unui ghișeu. Când am văzut zâmbetul precar al fetei de la ghișeul turistic m-a încercat un nou sentiment de îndoială. Sentiment care s-a agravat când am văzut că agentul nostru dispăruse. După ce am așteptat vreo trei ceasuri lungi, în care tot întrebam la ghișeul cu pricina când vom zbura, am început să-mi pierd răbdarea. Ni se tot promitea că trebuie să vină ceilalți turiști cu care am fost alocați, ba că trebuia să se întoarcă nu știu ce avion, ba că pilotul luase pauză de masă, ba că una și alta, scuze inventate, împopoțonate. În timpul ăsta turiștii veneau, zburau, plecau…iar noi eram tot acolo, pe băncile de metal, cu urechile lungite de nerăbdare. Era clar că singura furtună care exista era cea dinăuntrul meu. După ce că plătisem extra, mă trezeam amorțind în hala aia plicticoasă și întunecată. Am insistat să zburăm imediat sau să ne primim banii înapoi. Nu mai aveam răbdare deloc și eram deja dispusă să renunț la zbor doar ca să termin cu toată așteptarea inutilă. Epuizându-și scuzele din tolbă, fata de la ghișeu l-a sunat într-un târziu pe agentul dubios. Pe când a venit omul eram aproape de a mă certa cu el. I-am cerut banii inapoi, bani pe care bineînțeles că nu voia să îi înapoieze. În timpul ăsta fata de la ghișeu continua, cred că, să găsească o soluție. La un moment dat au venit și niște piloți care, cel mai probabil, ieșeau din tură. Văzând starea în care mă aflam, aflând că am plătit și discutând între ei, s-au hotărât să ne ia într-un zbor privat. Aș fi preferat ca toate astea să se fi rezolvat fără atâtea insistențe și fără aproape patru ore de așteptare. Mai târziu citisem că nu e ceva rar întâlnit să aștepți cu orele, deși unii turiști veneau și plecau, fără a aștepta mai mult de 10-15 minute pentru a se urca în avion. Ce să zic, poate ține și de noroc. Norocul nostru a fost că de cum ne-am dat jos din autocar am mers direct la aerodrom, fără să mâncăm. Iar în hala de așteptare nu era nimic de cumpărat. Prin urmare, am zburat cu stomacul gol și numai bine că a fost așa fiindcă pe avion mi-a fost un rău de nedescris. Chiar și cei care n-au de obicei rău de mișcare se simt amețiți și cu greață după zborul deasupra liniilor Nazca. Piloții ne-au dat indicații în spaniolă despre locația fiecărui desen și-au făcut curbe largi ca să fie văzute de fiecare dintre noi. De câteva ori am simțit și niște alunecări în gol, iar după o vreme nu mă mai interesa nimic decât să ajungem la sol. Nu știu exact cât a durat zborul, în jur de 20 – 30 de minute, dar a fost suficient pentru noi. Referitor la bilete, pe baza experienței noastre, nu pot să recomand decât să le luați prin agenție, de la aerodrom sau online, nicidecum de la vreun agent ambulant care vă amenință cu furtuna.

Ca și concluzie: A meritat așteptarea? Da, deși am fi preferat să sărim peste aspectul ăsta și mai ales peste nervii consumați. Desenele ne-au impresionat, și chiar dacă zborul a fost un pic costisitor, mă bucur mult că am trăit experiența asta în timpul vacanței din Peru. Din Nazca am continuat aventura plecând cu autobuzul de noapte spre Arequipa și mai apoi spre unul dintre cele mai adânci canioane.