Top 12 ruine mayașe – Mexic

Mayașii sunt considerați cea mai avansată civilizație a Mesoamericii, una dintre cele trei mari culturi precolumbiene alături de azteci și incași. Vestiți pentru cel mai sofisticat sistem de scriere dezvoltat pe teritoriul Americii, mayașii erau și buni cunoscători ai matematicii. Calendarul mayaș și observațiile astronomice fiind la data descoperirii lor mai precise decât cele ale calendarului iulian folosit în Europa. Prin artă și arhitectură, mayașii au lăsat o vastă moștenire care continuă să fie descoperită și studiată în prezent.

Maya

Teritoriul Mayaș cuprindea Guatemala, Belize, părți din Honduras și El Salvador și întreaga Peninsulă Yucatan din Mexicul de azi.

Denumirea de mayaș sau termenul Maya descrie o varietate de popoare din această regiune, care au culturi similare. Nu există dovezi că ”vechii” mayași se identificau cu acest nume. Iar față de azteci sau incași, mayașii nu au fost niciodată uniți sub un sistem politic unic. N-au fost nicicând un stat sau un imperiu. Căpeteniile marilor orașe erau angajate într-o rețea complexă de rivalități, perioade de dominație sau supunere, alianțe sau vasalitate.

Astăzi, descendenții lor, cunoscuți în mod colectiv sub numele de mayași, numără peste 6 milioane de indivizi, vorbesc peste douăzeci și opt de limbi mayașe care au supraviețuit și locuiesc aproape în aceeași zonă ca și strămoșii lor.

În Mexic există aproximativ 200 de situri arheologice mayașe care pot fi explorate, cele mai multe concentrate în Peninsula Yucatan. Unele dintre acestea se remarcă dintre celelalte prin importanță, dimensiune sau starea de conservare. O vacanță cât de scurtă în Yucatan nu e completă fără o vizită la măcar una dintre aceste ruine mayașe.

Ruinele mayașe

Mai jos sunt listate cele mai importante situri arheologice mayașe care primează ca destinații, considerate a fi de neratat.

Topul nu relevă neapărat importanța lor. Fiecare dintre orașe au însemnătate arhitecturală, culturală sau religioasă, unele cunoscând apogeul în anii dinaintea invaziei spaniole, altele mult mai devreme.

1. Chichen Itza – regiunea Yucatan

Chichen Itza (chee-chehn eet-sah) înseamnă „Gura fântânii lui Itza” numită după cenota mare (dolină cu apă dulce conectată la râurile subterane, principala sursă de apă a mayașilor), pe care primii coloniști ai orașului au găsit-o aici în jurul anului 400 d.Hr. Orașul s-a dezvoltat pornind de la o așezare agricolă, prosperând mai apoi spre arte, științe și practici ritualice. Au apărut noi clădiri, multe dintre ele religioase.

Construcția Chichen Itza s-a întins pe sute de ani observându-se diferite influențe arhitecturale mayașe. Există cărți întregi scrise despre această locație aflată în patrimoniul UNESCO și desemnată în 2006 una dintre cele șapte minuni ale lumii.

Toltecii

La un moment dat, în jurul anului 925 d.Hr. Chichen Itza a fost abandonată pentru o perioadă de timp. La întoarcere, comunitate Itza s-a aliat cu două triburi toltece puternice, Xio și Coccom. În timpul acestei alianțe s-au ridicat noi clădiri și Chichen Itza a prosperat. Arta toltecă a fuzionat cu cea pur mayașă. Pe multe clădiri se pot vedea îmbinarea reprezentărilor lui Chaac – zeul ploii la mayași, și Quetzalcoalt – șarpele toltec.

Odată cu schimbarea arhitecturală s-au modificat și practicile religioase. Istoricii consideră că toltecii au fost cei care-au ridicat numărul sacrificiilor umane, până atunci mai rare, ritualurile sângeroase ajungând să devină aproape o obsesie.

Cenota Sacră

Cenota Sacră a devenit un spațiu pentru sacrificii umane la scară largă. În interiorul cenotei s-au găsit nenumărate artefacte care nu erau specifice zonei Yucatan, ceea ce i-a făcut pe arheologi să creadă că la Chichen Itza veneau pentru ritualuri și rugăciune pelerini din toată America Centrală. Majoritatea obiectelor găsite, arme, statuete, bijuterii, purtau urma unei distrugeri intenționate, înainte de aruncarea în cenotă – ca un fel de sacrificiu al obiectului ca ofrandă pentru zei.

Chichen Itza și-a extins dominația și-n nordul Yucatanului încheind alianțe cu Mayapan și Uxmal. Orașul a prosperat iar granițele orașului s-au lărgit.

Chichen Itza a fost părăsită treptat după 1194 d.Hr când Mayapan a rupt alianța. În 1500 spaniolii au găsit orașul acoperit de junglă. În 1842 un avocat din New York a descoperit ruinele și împreună cu o echipă de arheologi amatori s-au apucat de restaurarea orașului.

Piramida Kukulkan (El Castilo)

Punctul focal al regiunii, împăienjenit de structuri mayașe vechi și construcții toltece, este piramida Kukulkan (cea mai cunoscută structură mayașă din Mexic, poate chiar și din întreaga lume) – plină de simbolism cosmologic. Numărul de trepte, panourile, împărțirea fațadelor, toate fac referire la numărul de zile, luni, ani din calendarul mayaș.

Juego de pelota

Terenul de la Chichen Itza unde se juca jocul cu mingea e cel mai mare de acest gen din America. Regulile jocului cu mingea au rămas un mister în mare parte și există evidențe că ele s-au schimbat de-a lungul timpului. Există gravuri ale echipelor câștigătoare, acelea care reușeau să treacă mingea printr-un inel aflat la înălțime; o misiune aproape imposibilă. O sculptură arată chiar și cum căpitanul unei echipe este decapitat. Dacă a fost căpitanul echipei învingătoare sau a celei învinse, nu vom ști probabil niciodată.

Pe lângă piramidă, teren și cenota sacră, alte structuri importante de vizitat sunt observatorul și platforma craniilor (numită și Tzompatli – derivat aztec) unde se puneau capetele victimelor sacrificate; platforma vulturilor, a jaguarilor și platforma lui Venus.

Chichen Itza (ruine mayașe) alături de Teotihuacan (ruine aztece) sunt cele mai vizitate situri arheologice din Mexic.

2. Palenque – regiunea Chiapas

Ruinele mayașe din Palenque sunt la fel de importante ca și Chichen Itza, Uxmal și Tikal (Guatemala) ca măreție arhitecturală și semnificație istorică. Inclus în patrimoniu UNESCO, Palenque se află în munții Tumbala, în exoticul stat montan Chiapas din sudul Mexicului, unde vei găsi cascade și iar cascade, ruine mayașe, peșteri, canioane, lagune și faună sălbatică extraordinară.

Palenque e unul dintre cele mai studiate și documentate așezări mayașe.

Palenque a fost populat din anul 226 î.Hr până în jurul anului 799 d.Hr și a înflorit în secolul al VII-lea sub domnia lui Pakal. Sarcofagul împodobit cu jad al lui Pakal a fost găsit în interiorul Templului Inscripțiilor – cea mai importantă construcție din Palenque, care găzduiește și al doilea cel mai lung text hieroglific mayaș cunoscut (cel mai lung text mayaș e Scara Hieroglifică de la Copan – Honduras).

Când spaniolii au sosit aici, în 1520, au găsit la Palenque doar comunități mici de agricultori.

Râul Usumacinta

Râul Usumacinta, cea mai importantă sursă de apă din regiune, a facilitat transportul și crearea unei rute comerciale care a dus la dezvoltarea Palenque. Otulum, un afluent al Usumacintei, asigura apa orașului printr-un canal ingenios, de 50 m lungime. În 2010, arheologii au descoperit că Otulum era presurizat, fiind primul canal de acest gen din lume.

3. Uxmal – regiunea Yucatan

Uxmal derivă din cuvântul Oxmal care înseamnă „construit de trei ori” în mayașă. Aceste trei construcții se referă la cea mai înaltă structură a sitului, Piramida Magicianului, care a fost construită în cinci etape deasupra unor piramide existente.

Uxmal a fost unul dintre cele mai mari orașe ale peninsulei Yucatán de pe Ruta Puuc iar la apogeul său găzduia aproximativ 20.000 de mayași. Conducătorii din Uxmal au prezidat, cel mai probabil, și așezările din apropiere: Kabah, Labná și Sayil. Mai multe sacbes (drumuri mayașe albe) leagă siturile între ele.

Puuc

Arhitectura Puuc, în stilul căreia este construit Uxmal și orașele învecinate, este considerată pur mayașă, fără influență toltecă sau de altă natură, și este ușor de identificat. Secțiunile inferioare ale clădirilor sunt simple, au colțuri rotunjite și sunt realizate din arcade mici sau căi de intrare. Secțiunile superioare sunt foarte decorate și reflectă o stratificare distinctă a lucrărilor din piatră. Sculpturile ornate includ șerpi, coloane și dantelărie.

Construcțiile ridicate în stilul puuc sunt mai rezistente fiindcă pietrele sunt fixate în beton și nu în ipsos. Astfel se explică starea de conservare mai bună. Această metodă de construcție a permis ca încăperile să fie mai spațioase și mai stabile.

Uxmal a atins apogeul între anii 875 d.Hr și 900 d.Hr sub conducerea familiei Xiu, care mai apoi s-a aliat cu spaniolii pentru a supraviețui.

Chaac

La Uxmal și Kabah, mayașii venerau obsesiv zeul ploii Chaac. În principal din cauză că față de alte orașe aflate în apropierea cenotelor, în această regiune singura sursă de apă era cea colectată din averse.

Cele mai importante structuri de la Uxmal sunt:

• Piramida magicianului – construită pe o bază eliptică. La excavare s-a constat că piramida a fost construită pe cinci temple suprapuse,
• Mănăstirea de călugărițe – o colecție de patru clădiri, așezate sub forma unui pătrat, cu 74 de odăi mici orientate spre curte, care le-au amintit spaniolilor de chiliile unei mănăstiri. Fiecare clădire are o fațadă ornamentală unică și este construită la un nivel diferit.
• Palatul guvernatorului – stă cocoțat pe o platformă înaltă. E printre ultimele clădiri construite la Uxmal.
• Casa țestoaselor – se află lângă palatul guvernatorului și are cornișa încărcată cu sculpturi care înfățișează țestoase. Se credea că țestoasele sufereau alături de oameni din cauza secetei și se vor ruga, de asemenea, lui Chac pentru ploaie.

Uxmal face parte din patrimoniului UNESCO.

4. Calakmul – regiunea Campeche

Calakmul e situat în Campeche, Mexic, la doar 35 de kilometri de granița cu Guatemala.

Situl în sine este aflat în patrimoniul UNESCO precum e și biosfera protejată din care face parte – o junglă vastă în care trăiesc peste 230 de specii de păsări.

Oxte’tun

Calakmul este „Orașul celor două piramide adiacente”. În antichitate, nucleul orașului era cunoscut sub numele de Ox Te’ Tuun, adică „Trei pietre”. Orașul a existat timp de douăsprezece secole de la (550 î.Hr. – 900 d.Hr.).

În perioada de glorie 500 d.Hr. până la 800 d.Hr., Calkmul a fost o capitală puternică, cu peste 50.000 de locuitori, 6.700 de structuri și diverse sacbe folosite pentru comerț. Întregul sit are peste 70 de kilometri pătrați, dar doar o parte este deschis publicului. Se crede că domnia Calkmul s-a întins și asupra regiunilor aflate la 150 de km depărtare, astfel o estimare a numărului de locuitori aflați în subordine poate ajunge și la un milion și jumătate de oameni. Structura și modul de construcție a Calkmul e asemănător cu cel al Coba, cu o piață principală care lega prin sacbe* celelalte centre urbane secundare. Se crede că orașul Calkmul conține cele mai multe structuri dintre toate orașele mayașe.

• *SACBE – Multe dintre așezările mayașe sunt conectate prin sacbe – drumuri albe. Se crede că efortul de a construi aceste drumuri îl depășește pe cel necesar pentru construcția clădirilor și a templelor din piatră. Transportul mărfurilor se făcea pe timpul nopții când temperatura era mai scăzută și confortabilă. Calcarul alb cu care sunt acoperite aceste poteci făcea luna să strălucească pe suprafața lor, oferind călătorilor lumină. Arheologii au fost uimiți să afle că deși aveau cunoștință despre roată, mayașii transportau bunurile pe jos, fără nici un fel de vehicul.

Structura 2

În interiorul sitului Calakmul structurile nu au nume ci sunt numerotate, cea mai importantă fiind Structura 2. Piramida e formată din construcții multiple așezate una peste alta, devenind astfel, ca un întreg, cea mai mare piramidă mayașă existentă.

Sunt foarte multe de descoperit la Calkmul cu toate că doar o parte e deschisă publicului. Dar chiar și așa, suprafața de vizitat e destul de mare iar structurile impresionante. Situl e înconjurat de o rețea extinsă de canale de apă și rezervoare; e traversat de opt sacbe principale care leagă nu doar suburbiile ci și așezările importante mai depărtate. Asemănător la dimensiuni cu Tikal se presupune că adăpostea o populație mai densă decât cea a orașului mayaș aflat în Guatemala.

5. Coba – regiunea Quintana Roo

Arheologii cred că Cobá a fost unul dintre cele mai importante orașe din Peninsula Yucatan. Designul acestei așezări e diferit de cel al altor orașe mayașe. Structurile sunt altfel grupate și conectate între ele printr-o rețea extinsă de sacbe (drumuri albe). Toate drumurile conduc spre piramida principală, cea mai înaltă piramidă mayașă din Yucatan, Nohoch Mul.

Cel mai lung sacbe

Coba înseamnă „ape agitate de vânt”, un nume potrivit dacă se ține cont de faptul că așezarea se află în apropierea a două lagune mari.

Ce diferențiază Coba de Chichen Itza și alte situri importante e faptul că la Coba nu este vorba de o singură așezare ci un grup pe așezări conectate toate la piramida centrală. Există peste 50 de sacbe dintre care 16 sunt deschise publicului. Dintre așezări doar trei pot fi astăzi vizitate:

• Nohoch Mul (piramida mare)
• Conjunto Pinturas (zona spirituală)
• Structurile Macanxoc.

Cel mai lung drum (sacbe) depășește 100 de km, merge spre vest până la Yaxuna, în apropiere de Chichen Itza.

Timp de mai mulți ani exploatarea orașului Coba a fost amânată din cauza locației, a războiului dintre caste (mayași și hispanici) și a fondurilor insuficiente. Doar o mică parte din el s-a excavat până în prezent. Deși descoperită la mijlocul anilor 1800, Coba a fost deschisă ca sit arheologic pentru turiști abia în 1973.

6. Becan – regiunea Campeche

Becán înseamnă „râpă formată de apă” un nume contemporan mayaș primit datorită șanțului de apă lung de aproximativ doi kilometri care împrejmuiește situl. Există 20 de structuri excavate, răsfirate pe o suprafață de trei hectare. Predomină stilul arhitectural Rio Bec predominant în partea de sud a Peninsulei Yucatan, înfloritor în secolele VII – XII.

Iluzioniști

Piramidele de aici au în vârf niște turnuri care dau iluzia că structurile ar fi mai înalte decât sunt. Un lucru curios e faptul că aceste piramide au rol pur estetic, fără nici o funcție. Nu s-au găsit în interior nici un fel de încăperi iar numeroase structuri de pe teritoriul Becan au scări false sau intrări care nu duc nicăieri.

Becán a fost capitala politică, economică, militară și religioasă a provinciei Rio Bec, purtând lupte pentru dominație cu Tikal – importantă așezare mayașă situată în Guatemala. Unele dintre cele mai vechi structuri au fost datate aproximativ 550 î.Hr. Numărul populației a cunoscut diferite fluctuații, orașul fiind locuit până în 1200 d.Hr.

Canalul de apărare are aproximativ cinci metri adâncime și zece metri lățime, și-au fost descoperite șapte intrări care-l traversează.

Regiunea Rio Bec

Regiunea Rio Bec este numită astfel pentru forma, decorul și stilul arhitectural al clădirilor situate în această zonă. Clădirile au formă alungită și turnuri subțiri, rotunjite, iar printre decoruri reprezentări simbolice ale lui Itzamna, zeul civilizației mayașe. Stilul Rio Bec este identificat și prin iluziile sale arhitecturale.

7. Tulum – regiunea Quintana Roo

Situl arheologic de la Tulum e modest față de alte situri mayașe aflate-n Yucatan, dar are o frumusețe aparte prin poziționarea sa pe țărmul mării Caraibelor. Plaje fine, albe și ape turcoaz se aștern infinite la poalele lui.

Datarea cea mai veche a sitului face referire la anul 564 d.Hr inscripționat pe o piatră comemorativă. Perioada lui de glorie a fost între anii 1200 d.Hr – 1521 d.Hr.

Ruta comercială

La fel ca și El Rey (Cancun), Tulum a fost o așezare foarte importantă pe ruta de comerț mayașă, atât ruta maritimă cât și cea terestră convergând aici. Artefactele găsite în interiorul sau în apropierea sitului confirmă contactul cu Mexicul Central și America Centrală. Se crede că Tulum a fost și un centru religios deosebit de important.

Populația nativă a fost în mare parte ucisă de bolile aduse de spanioli. Tulum a continuat să fie locuit aproximativ încă șaptezeci de ani după invazia conchistadorilor, fiind pe urmă abandonat. Mayașii au continuat să viziteze templele și să se roage aici până pe la sfârșitul secolului XX.

8. Ek Balam – regiunea Yukatan

Construcțiile la Ek Balam au fost datate în două perioade importante: perioada 100 î.Hr – 300 d.Hr și perioada clasică târzie 700 d.Hr – 900 d.Hr. A fost locuit continuu până la invazia spaniolă din secolul al XVI-lea.

Așezarea a acoperit aproximativ doisprezece kilometri pătrați și-au fost cartografiate pe suprafața ei patruzeci și cinci de structuri. Situl este înconjurat de două ziduri exterioare iar interiorul e porționat de mai multe ziduri mai mici. Orașul a avut mai multe temple, două palate și o piramidă mare poziționată central.

Ek Balam înseamnă jaguar negru iar un detaliu interesant al sitului e faptul că pentru decorarea fațadelor constructorii și artiștii mayași n-au folosit sculpturi de piatră ca la Uxmal și Chichen Itza, ci un material flexibil format din stuc și mortar de calcar, care putea fi modelat în diferite forme și pictat.

9. Edzna – regiunea Campeche

Cuvântul Edzná provine de la Casa Itzá, ceea ce i-a făcut pe arheologi să creadă că acest oraș mayaș a fost influențat de familia Itzá cu mult înainte ca ei să fondeze Chichen Itzá. Orașul avea o suprafață estimativă de circa douăzeci și cinci de kilometri pătrați și 25.000 de locuitori, iar perioada lui de influență s-a întins pe o perioadă de șase sute de ani: 400 – 1000 d.Hr.

La Edzna au fost descoperite sisteme subterane elaborate de captare a apei iar unele structuri ale sale imită stilul arhitectural aztec din Teotihuacán, situat lângă Mexico City.

Orașul a fost abandonat în 1450 – motivul continuând să fie un mister.

10. Yaxchilan – regiunea Chiapas

Yaxchilan este unul dintre multele situri arheologice mayașe situate de-a lungul râului Usumacinta, la granița dintre Mexic și Guatemala. Zona este denumită „Provincia Usumacinta”, cu așezări care împărtășesc caracteristici arhitecturale care definesc zona. Orașele au luptat pentru putere de-a lungul secolelor, ceea ce face ca istoria să fie intrigantă și plină de povești interesante.

Yaxchilan a fost un mare centru urban, puternic și dominant, al zonei Usumacinta, existând în perioada 350 d.Hr. până în 850 d.Hr.

În 654 d.Hr. Yaxchilan a purtat războaie cu Palenque într-o luptă pentru putere și pământ. Din 681 până în 742, orașul a rămas relativ mic dar a redevenit prosper, iar în perioada 740 d.Hr. au fost creați buiandrugii sculptați care, prin detaliile sculptate, spun povestea orașului Yaxchilan. Pe lângă sculpturi și alte decorațiuni, care sunt atracția principală a sitului, la Yaxchilan au rămas intacte și câteva picturi murale.

Numele antic al orașului era Pa’ Chan, însemnând „cer despicat”, iar numele mayaș de acum, Yaxchilán, înseamnă „pietre verzi”. Unii dintre maya people continuă să facă și-n prezent pelerinaje spirituale la Yaxchilan pentru ritualuri mayașe.

11. Bonampak – regiunea Chiapas

Zona arheologică Bonampak, care înseamnă ”perete pictat”, este mică, dar deține cele mai bine conservate fresce mayașe datate 790 d.Hr.

Bonampak a făcut comerț cu alte triburi iar dacă frescele redau adevărul, Bonampak a dus numeroase lupte și războaie pentru teritoriu și dominație. Se aflau sub influența Yaxchilan și s-au prăbușit odată cu aceștia în jurul anilor 900 d.Hr.

Sunt deschise pentru public doar piața principală și clădirea picturilor murale – Edificio de Las Pinturas. Frescele se găsesc în trei camere separate. Picturile înfățișează ritualurile curții regale, sacrificii umane, binecuvântarea unui copil, lupte, torturi dar și o sărbătoare cu dansuri și costume.

12. Mayapan – regiunea Yucan

Mayapán este considerată ultima mare capitală Maya și ultima civilizație rămasă în picioare înainte de sosirea spaniolilor. Săpăturile arheologice au început la mijlocul anilor 1800 iar descoperirea sitului și studiul continuă și-n ziua de azi.

Capitala

Data reală la care Mayapán s-a format rămâne controversată. Unii arheologi cred că orașul a luat ființă în anul 1000 d.Hr. sub o alianță cu Chichen Itza și Uxmal. Pe măsură ce Chichen Itza a decăzut, regele Kukulkan al II-lea de la Chichen Itza a preluat funcția de rege al Mayapánului și a condus orașul între 1263 și 1283 d.Hr. într-un efort de a-și recâștiga puterea în regiune. După moartea sa, familia agresivă Cocoom a obținut puterea și a folosit Mayapán ca bază pentru a cuceri nordul Yucatanului. Cocoom a domnit timp de 250 de ani până în 1441-1461 d.Hr. În 1461 d.Hr., familia Xiu, cu sediul în Uxmal, a măcelărit familia Cocoom și a preluat orașul.

Mayapán a fost o urbe puternică, devenind în cele din urmă singura forță politică și culturală din Yucatan. Au fost descoperite peste patru mii de structuri, dar puține au fost excavate. 12.000 de oameni locuiau în interiorul zidurilor și peste 5000 în exterior. Câmpurile din jurul orașului erau lucrate de sclavi agricoli iar în oraș ierarhia socială era bine definită.

În apropierea așezării se găsesc nu mai puțin de 26 de cenote (doline cu apă dulce).

Concluzii

Pe teritoriul Mexicului se găsesc peste două sute de situri arheologice, totalul ruinelor mayașe din America Centrală ajungând la 4000. La majoritatea siturilor excavările continuă aducând la lumină cultura fascinantă a anticilor.