Argentina,  Călătorii

Turist în Buenos Aires

Buenos Dias, Buenos Aires!

Îmi amintesc ziua toridă de vară când o colegă de facultate, țopăind de încântare, ne-a zis tuturor că primise o bursă de un an, pentru studii de artă, în capitala argentiniană. M-am bucurat pentru ea dar am întârziat cu felicitările pentru că la auzul numelui ”Buenos Aires” m-am cufundat în visare.

Îmi imaginam povești de dragoste trăite în pas de tango, oameni sofisticați, glasuri ridicate, rochii vaporoase, căldură care se simțea mai parfumat, mai altfel decât în Clujul de-atunci. M-am dus spre căminul studențesc pe jos, trecând pe sub ramurile răsfirate ale copacilor care răcoreau trotuarul de pe Dorobanților. Casele mi se păreau tăcute, triste dincolo de porți, bulevardul prea lat și prea gol în contrast cu ce mi se derula prin imaginație întâmplându-se în Buenos Aires.

Asta se întâmpla în 2007, cu zece ani înainte de a ajunge în Argentina. Sincer, în acel moment, nu credeam că voi pune piciorul vreodată prin America de Sud. Nu mă gândeam la călătorii, la ce o să-mi rezerve viitorul, cum să fac să alerg mai mult prin lume și nici n-aveam o listă cu destinații musai de văzut. Doar visam, cutreieram prin toate cotloanele minții ca printr-un labirint și îmi imaginam tot felul de povestiri, de întâmplări, de gusturi și mirosuri, de chipuri și trăiri. Iar când am ajuns în Buenos Aires, habar n-aveam de ”sightseeing”. Voiam doar să simt cum e lumea aici, departe de casă. Să observ cotidianul dar și extraordinarul. Să aud cum sună orașul, cum miroase vara, cum se animă piața, să văd bătrâni stând la taifas, vânzători, mușterii, copii trăgându-și părinții de mână ca să le cumpere o înghețată de la tonomat. Să văd ferestre deschise și muzica răzbătând de dincolo de perdea, dansatori care-și conduc trupurile prin pași senzuali, să văd femei în rochii colorate, bărbați cu pălării și veste satinate, să fiu protagonistă cu-adevărat în tot ce mi-am imaginat.

Am ajuns în Buenos Aires duminica, o zi pe care argentinienii și-o petrec în familie, și am găsit centrul orașului copleșit de o singurătate apăsătoare. Nu tu muzică, nu dans, nici terase pline sau trotuare animate, doar magazine cu storurile trase, un tramvai chinuit înaintând alene pe șine, câțiva oameni ai străzii și niște tineri cumplit de plictisiți. Nu mă așteptam să nimeresc chiar în toiul unui festival dar cu siguranță m-așteptam la mai multă activitate. Mi-am dat seama că visul trebuie combinat cu puțină cercetare ca să afli unde-i de mers, unde poți să descoperi măcar o parte din ce-ai țesut în imaginație vreme de-atâtea zile, luni sau ani. Așa că dacă aterizați în Buenos Aires duminica, îndreptați-vă direct spre San Telmo, Caminito sau Puerto Madero și lăsați centrul și atracțiile arhitecturale pentru o altă zi.

Caminito

Lucruri de făcut în Buenos Aires

Puternic influențat de cultura europeană, Buenos Aires mai e denumit și Parisul Americii de Sud. Deși nu e imaginea cea mai potrivită pentru a descrie Argentina, e un oraș care are destule de oferit.

1. Recoleta

Recoleta e cel mai select cartier al capitalei, locul unde observi cel mai ușor asemănarea arhitecturală dintre Buenos Aires și capitala pariziană. Deși e scump și pretențios, principalele atracții de aici au intrarea gratuită.

Cementerio de la Recoleta

Cimitirul Recoleta, unde se odihnesc în cripte și mausolee impozante oamenii bogați, puternici și faimoși ai orașului. Cel mai cunoscut și vizitat cavou e cel al familiei Duarte unde se află zăvorât trupul Evei Peron, fostă actriță devenită primă doamnă a Argentinei. Eva Perón a fondat și condus fundații caritabile, a susținut dreptul de vot al femeilor în Argentina, a vorbit în numele drepturilor muncitorilor, primind, cu puțin timp înainte de moartea ei de cancer la 33 de ani, titlul de „Lider spiritual al națiunii”.

Împotriva simplității mormântului, ceea ce s-a întâmplat cu trupul ei după îmbălsămare e o poveste întortocheată.

  • După moartea Evei, s-au pus în mișcare planurile pentru construirea unui monument grandios care să o cinstească. În așteptarea construirii lui, corpul îmbălsămat al Evitei a stat timp de doi ani expus publicului în fostul birou personal. Când armata l-a destituit pe soțul ei, președintele Juan Peron, trupul Evitei a dispărut și timp de 16 ani publicul larg nu a știut ce s-a întâmplat cu el. Pe urmă s-a descoperit a fi îngropat sub alt nume într-o criptă din Milano. Din Milano trupul a fost mutat în Spania unde se afla exilat fostul președinte, Juan Peron. În 1973 când Peron a revenit în Argentina, și la conducerea țării, Evita a fost repatriat. Peron a murit un an mai târziu și monumentul grandios al Evei Peron nu a fost niciodată ridicat. Abia în 1974, la 22 de ani de la moartea ei, trupul neînsuflețit al Evitei a fost depus în cripta familiei Duarte din Recoleta.

2. Vizitează Museo Nacional de Bellas Artes

Aflat în apropierea cimitirului, Muzeul Național de Arte Plastice a format, în cei peste 120 de ani ai săi, o colecție importantă de peste douăsprezece mii de piese din diferite perioade artistice, naționale și internaționale, ceea ce îl face una dintre cele mai importante instituții culturale ale Americii de Sud. Museo Nacional de Bellas Artes deține picturi ale artiștilor argentinieni Antonio Berni, Leon Ferrari, Antonio Segui, etc, piese de artă latino americană dar și unele dintre operele consacrate ale lui Degas, Renoir, Van Gogh, Picasso, Monet, El Greco, etc. Intrarea este gratuită.


3. Casa Rosada

Casa Rosada e clădirea reprezentativă a capitalei. Mai e cunoscută și sub numele de ”Casa de Gobierno” și adăpostește birourile prezidențiale. Faimoasă printre turiști din pricina culorii roz dar și datorită ultimului discurs susținut de la balcon, în 1951, de către Eva Peron.

Casa Rosada

4. Fă turul Plaza de Mayo

Plaza de Mayo e punctul zero al capitalei, cea mai veche piață publică din oraș, părtașa multor evenimente istorice. E denumită după luna în care a început revoluția argentiniană (25 mai 1810), revoluție care a dus la eliberarea Argentinei de sub spanioli.

Plaza de Mayo există încă de la fondarea orașului, din 1580, și de atunci cele mai multe construcții importante au fost ridicate în imediata apropiere a pieței.

  • Museo del Bicentenario – Muzeu cu intrare gratuită situat în spatele Casei Rosada.
  • Catedral Metropolitana
  • Centro Cultural Borges
  • Centro Cultural Kirchner – situat în fosta clădire a poștei. Aici se află și Ballena Azul, sala de concert a orchestrei simfonice naționale.
  • Cabildo – Clădire construită la mijlocul secolului al XVIII – lea. Sediul consiliului local din perioada colonială, în prezent muzeu.
Muzeul Cabildo

În Plaza de Mayo se strângeau, în fiecare joi, Madres de la Plaza de Mayo – mamele a căror copii, adolescenți și adulți, au fost declarați dispăruți în perioada 1976 -1983 când a avut loc ”războiul murdar”- junta militară argentiniană. Peste 30.000 de persoane au fost declarate dispărute în cei șapte ani sumbri din istoria țării.


5. Cutreieră în lung și-n lat pitorescul San Telmo

San Telmo, cea mai boemă zonă din Buenos Aires, s-a identificat cel mai bine cu ce-mi imaginam (și ce voiam să descopăr) în Buenos Aires. E cel mai vechi ”barrio” (cartier) al orașului și o bună perioadă de timp a fost locuit exclusiv de bogați. La sfârșitul secolului nouăsprezece zona a fost năpădită de febra galbenă iar cei înstăriți și-au părăsit casele migrând spre nordul capitalei, în districtul Recoleta. Vilele au fost partiționate în mai multe apartamente în care s-au mutat cu chirie cei mai săraci. În prezent, la parterul clădirilor coloniale, sunt deschise tot felul de buticuri artistice, cafenele, anticariate și chioșcuri cu antichități.

În timpul săptămânii San Telmo e mai potolit, dar duminica e plin de viață. În jurul Plaza Dorrego, a doua cea mai veche piață a capitalei după Plaza de Mayo, se organizează cunoscuta San Telmo feria unde se vinde tot ce poate fi vândut, se mănâncă bine și se dansează tango.


6. Teatro Colon

Buenos Aires are în jur de 300 de teatre, multe dintre ele concentrate pe bulevardul Corrientes, un bulevard sinonim cu arta și comparat adeseori cu Broadwayul din New York.

Deși nu e situat pe faimoasa stradă activă, Colon e cel mai cunoscut teatru al orașului datorită arhitecturii și istoriei sale. Deschiderea teatrului a avut loc în anul 1908, cu Aida de Giuseppe Verdi, însă în această locație opera un teatru mai mic încă din anul 1857.

Teatro Colon e un teatru de operă și a fost clasificat de echipa National Geographic ca făcând parte din cele mai bune zece teatre din lume, acustica sălii fiind ideală pentru operă și concerte de muzică clasică.

Teatro Colon se poate vizita în fiecare zi între orele 11-16.45.

Teatro Colon

7. Aleargă pe aglomeratele străzi Florida y Lavalle

Florida y Lavalle, aleile pietonale pe care plimbarea capătă un ritm alert. Vibrante pe timp de zi, pline de turiști, artiști stradali și oameni de afaceri care traversează grăbiți zona, de cămătari guralivi și vânzători ambulanți, în Florida y Lavalle e un du-te-vino continuu. Îți poți petrece o zi întreagă oprind din loc în loc la câte o gustare, la câte un butic, sau la câte un show stradal de tango.


8. Bucură-te de culori în Caminito

Situat în La boca, Caminito este o alee muzeu mărginită de case tipice locuințelor de imigranți, care au ajuns să caracterizeze această zonă de port la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

La începuturile lui, Caminito urma cursul unui pârâu iar mai apoi a fost străbătut de o rută de cale ferată. După închiderea căii ferate, strada a fost în mare parte abandonată. În anii 50, artistul local Benito Quinquela Martín, care locuia în apropiere, și-a propus să revitalizeze strada. Susținut de vecini și de alți artiști Benito a folosit pereții exteriori ai caselor pe post de pânză și s-a apucat de pictat. Nuanțele aprinse au pulsat niște energie prin venele atrofiate ale părăsitului Caminito. Investitori, dansatori și muzicieni, pictori și scriitori au pus umărul la dezvoltarea zonei și nu a durat mult până când turiștii au început să apară. Caminito e azi una dintre cele mai cunoscute zone pitorești din Buenos Aires.

Caminito

9. Fă parte din vacarmul Bombonera

Și dacă tot ești în La Boca, locația în care Maradona e un zeu, iar fotbalul o religie, participă la vacarmul Bombonera.

  • Bombonera stadium – stadionul celor de la Boca Juniors, echipa la care copilul Diego visa să joace, și la care a ajuns în 1981. În același an Boca a câștigat campionatul, titlul din ’81 rămânând singurul titlu obținut de Maradona în campionatul argentinian.

Dacă nu ai șansa de a participa la un meci poți vizita stadionul și muzeul stadionului printr-un ghid organizat.

Caricatura lui Maradona

10. Traversează grațiosul pod pietonal Puente de la Mujer

Situat la douăzeci de minute de mers pe jos din centru, portul unde s-a scris istoria comerțului a căpătat în ultimii ani formele unui cartier cosmopolit.

Aici se află două vase care au fost transformate în muzee navale: Sarmiento (Buque museo fragata A.R.A. Presidente Sarmiento) și Uruguay (Buque Museo Corbeta ARA Uruguay) și Rezervația Ecologică Costanera Sur

Însă dintre toate, cel mai vizitat punct turistic în Puerto Madero e grațiosul pod pietonal Puente de la Mujer. A fost proiectat de arhitectul Santiago Calatrava care și-a imaginat structura ca și un cuplu dansând tango. Numele a fost inspirat de străzile din apropierea portului care, majoritar, poartă nume de femei.

Puente de la Mujer

11. Palermo

Un cartier în care n-ai cum să te plictisești. Cu o suprafață destul de extinsă Palermo se împarte în mai multe districte, cele mai cunoscute dintre ele fiind Palermo Viejo, Palermo Hollywood și Palermo Soho.

  • În Palermo Viejo a trăit scriitorul Jorge Luis Borges și Che Guevara. Arhitectura, recondiționată în mare parte, poartă amprenta stilului spaniol colonial
  • Palermo Soho freamătă de idei originale pe care vezi expuse pe tarabele din Plaza Serrano, unde designerii locali vând bijuterii și haine unicat, accesorii ciudate, pălării, țesături și tot felul de suveniruri.
  • Palermo Hollywood și-a căpătat numele datorită numeroșilor oameni de radio și Tv care s-au stabilit în zonă în anii 90 dar e cunoscută pentru numărul mare de baruri și restaurante. Viața de noapte e animată dar ține cont că localnicii ies în cluburi târziu, după miezul nopții, și petrec până dimineața la 6-7.

12. Polo & Curse de cai

În Palermo se găsesc Grădina botanică, hipodromul Argentino de Palermo și se ține, începând din 1893, Argentine Polo Open – cel mai important campionat internațional de polo (călare) la nivel de club.

Hipódromo Argentino de Palermo organizează curse de cai trei zile pe săptămână, 9 întreceri/zi de cursă, într-un an însumându-se peste 1400 de concursuri. Hipodromul e deschis 24/7 și intrarea este gratuită. În zilele lipsite de curse poți admira arhitectura franceză a clădirii principale și să vezi caii din padoc.

Cursă de cai

13. Răsfoiește câteva cărți și admiră decorul din librăria El Ateneo Grand Splendid

Buenos Aires e orașul cu cele mai multe librării pe cap de locuitor. Și unde ar fi putut fi deschisă una dintre cele mai impresionante librării dacă nu în interiorul unui vechi teatru somptuos?!

El Ateneo Grand Splendid bookshop

Și dacă tot suntem la topuri, Buenos Aires e traversat de cel mai mare bulevard din lume – Avenida 9 de Julio, care are, în cel mai lat punct al lui, șaisprezece linii de trafic.


14. Exersează câțiva pași de tango la o ”Milonga”

Mulți spun că tangoul s-a născut în Buenos Aires, dar adevărul e că locația unde ”s-a năsut” acest stil de dans e disputată între Argentina și Uruguay. Oricum, dacă ai întreba 100 de oameni, cred că 99 ți-ar răspunde că tangoul a luat ființă în Argentina.

Anul estimativ e 1880, an în care Buenos Aires era un oraș care primea nenumărați emigranți din toate colțurile lumii. Bărbații aflați departe de casă căutau să scape, pe cât puteau, de singurătate și de dorul femeilor lăsate în urmă petrecându-și timpul cu ospătărițe și prostituate. În baruri și bordeluri, prin amestecul culturilor, a făcut tangoul primii pași, închegându-se într-un dans pasional, lasciv și uneori brutal.

Având în vedere locul nașterii sale, tangoul a fost considerat, la începuturi, un dans vulgar. Dar un dans la care jinduiau tinerii rebeli ai elitei și pe care l-au dansat, mai pe ascuns sau nu. Cert e că l-au dus cu ei prin marile capitale ale lumii și prin 1913 tangoul devenise o manie în SUA și Europa. Mișcările și ritmul s-au cizelat și întors în Argentina, după ce a fost acceptat de celelalte capitale mari, tangoul a avut un cu totul alt statut, fiind primit peste tot în societate, dansat și îndrăgit.

Tango

În prezent, în Buenos Aires e plin de locații unde sunt organizate spectacole de tango. Show-ul durează aproximativ o oră și jumătate iar scena aparține câtorva perechi de dansatori, doi sau trei cântăreți și unei orchestre. Spectatorii sunt așezați la mese și au posibilitatea să ia cina. Totul e destul de fandosit, nu chiar pentru ținută de seară dar argentinienilor le place să se comporte pompos. Găsești bilete pe internet sau la tonete de pe strada Lavalle sau Avenue Corrientes.

Dacă tangoul îți cam trage cu ochiul și vrei să încerci câțiva pași, Milonga e locul ideal pentru așa ceva. Milonga e un club, sau chiar o adunare în aer liber, unde se dansează exclusiv tango.

Salon Canning e cea mai cunoscută milonga din Buenos Aires unde, pe lângă serile de dans deschise oricui, se țin cursuri și spectacole. Milonga din fiecare seară de duminică în Plaza Dorrego, San Telmo, cunoaște și ea destui amatori.


15. Asado, empanada și Malbec

Popularul grătar din România, cu mititei și ceafă de porc, în Argentina poartă numele de Asado și conține carne de vită și porc, cârnați (chorizo), sângerete (morcilla) și carne de pui. La unele restaurante sunt afișe mari pe care scrie Parrilla, care înseamnă ~ preparate gătite pe gril. Ce-i drept, afișele de genul sunt mai des întâlnite în partea de sud a Argentinei, în Patagonia și Tierra del Fuego (despre care am scris aici). Oricum, dacă vedeți Asado sau Parrilla – înseamnă că e vorba de carne, multă carne, făcută pe grătar.

Asado e servit cel mai des cu salată pe post de garnitură și, ca să fie meniul complet, cu un pahar de vin Malbec.

San Telmo mercado

Câteva localuri populare din Buenos Aires:

Un alt local cunoscut, doar datorită istoriei sale, e Cafe Tortoni, loc frecventat de marele cântăreț și compozitor de tango Carlos Gardel. Deasupra cafenelei se află și un mic muzeu de tango care poate fi vizitat de pasionați.

Empanada, produs de patiserie popular în toată America de sud, e o variantă pentru micul dejun sau prânz. Le găsești peste tot, la restaurante, tarabe, supermarketuri și buticuri. La fel și choripan – varianta argentiniană de hotdog. Ca și gustare sau desert încercați alfajores – fursecuri cu dulce de leche.

Butic cu empanade și alfajores

Cazare

Ca și orice metropolă, Buenos Aires e plin de hoteluri, hosteluri și case de oaspeți dar prețurile și zonele variază destul de mult. Cele mai căutate zone sunt:

  • Palermo- pentru varietate în privința restaurantelor și a vieții de noapte.
  • San Telmo – cartier boem cu hosteluri și case de oaspeți pentru bugete modeste.
  • Recoleta – unde se găsesc majoritatea hotelurilor de lux.
  • Microcentro – zona zero, plină de oferte de cazare pentru toate buzunarele
  • Congreso – aproape de centru, locația în care sunt concentrate teatrele, cinemaurile și sălile de spectacole din Buenos Aires.
Hotel Reina, Congreso

*Noi am călătorit în Argentina într-o perioadă nefavorabilă financiar, când inflația era mare și prețul dolarului mic. Am plătit mult pentru avion, pentru cazări și mâncare, transport și suveniruri, mult prea mult pentru orice. Deși am călătorit și-n alte destinații, cunoscute ca fiind piperate la preț, Argentina a rămas țara cea mai costisitoare. Dacă puteți jongla cu programarea călătoriei țineți cont de acest aspect ca să economisiți niște bani.


Transport

Aeroportul internațional Ezeiza e situat la 35 de km de oraș.

  • Cea mai ieftină variantă de transport e autobuzul local numărul 8. Ca să mergi până în Plaza de Mayo costă câțiva cenți dar, în funcție de trafic, poți face chiar și două ore pe drum.
  • Shuttle – mai multe companii cu sediul în aeroport au anumite trasee spre oraș. Opririle sunt limitate.
  • Taxi – pentru prețuri mai apropiate de tariful normal ieși afară din lobby-ul aeroportului. Vei găsi destui șoferi cu pancarte. Pentru un drum până în centru ar trebui să plătești 30$ usd dar majoritatea turiștilor declară c-au plătit în jur de 50$ usd.

Prin oraș, pentru mijloacele de transport în comun trebuie să cumperi un card SUBE. Îl găsești în anumite stații de autobuz sau metrou, la gherete, poștă sau mici magazine de prin oraș care au afișat în fereastră sau la intrare logo-ul SUBE. Cumpăra și o hartă a autobuzelor – Guya T, ca să-ți fie mai ușor cu orientarea.

Metroul are șase linii care acoperă majoritatea locațiilor turistice din oraș, circulă între orele 5:00 – 22:30, cu program redus în weekend. Majoritatea autobuzelor circulă 24h.

Aplicația pentru telefon, prin care poți verifica orarul și ruta, se cheamă ”Como Llego” iar online poți face asta de aici.

Avenida 9 Julio

Porteños

Despre argentinieni se spune, mai ales prin America de sud, că manifestă superioritate, aroganța și superficialitate. Dacă e adevărat, nicăieri în toată Argentina nu-i mai evidentă îngâmfarea ca în Buenos Aires. Aici ești privit suspicios și analizat din cap până-n picioare. Deseori, o rugăminte e tratată cu indiferență, sau cu ochi dați peste cap mimând lehamitea sau un efort supraomenesc de a satisface o minimă cerință. Unii ospătari te vor servi la mese cu un chin și o jale de nedescris, îți vor cerceta ținutele mai ceva ca niște critici de fashion și te vor trata ca atare, după câți bani li se pare că ai.

Asta nu înseamnă că tot al doilea om se manifestă astfel, daaaaar te vei intersecta cu destui plictisiți. La doi oameni nesiguri și fandosiți se mai nimerește și câte unul care zâmbește prietenos. Oricum, argentinienii din afara capitalei refuză asocierea cu Porteños, cum se numesc locuitorii din Buenos Aires. Cum am scris și mai sus, Buenos Aires nu e definitoriu pentru Argentina, cum, de fapt, nu e nici o capitală pentru țara pe care o reprezintă.


Măsuri de siguranță

N-aș putea spune despre Buenos Aires că e un oraș sigur dar nici că e periculos întru-atâta încât nu poți să-l vizitezi. Nu-i confortabil să vezi drogați și oameni care stau pe sub cartoane pe stradă sau să citești tot felul de povestiri cu turiști păgubiți.

La un moment dat ne-am întâlnit cu un român care trăia în Argentina de zece ani și conversația cu el a decurs cam așa: ”Dacă mergeți în San Telmo aveți grijă la buzunare, dacă mergeți cu taxi aveți grijă că șoferii vă dau restul în bancnote false, păziți-vă de chorro – hoții care acționează de pe scutere, nu scoateți bani de la bancomate, în La Boca n-aveți ce căuta noaptea și etc” Doar avertismente.

Unii au experiențe ok, alții mai puțin perfecte sau roz. Noi am fost înșelați la rest de mai multe ori, chiar și la supermarket. Folosind bancomatul, cardul nostru a fost ”folosit” mai apoi pentru alte extrageri (s-a întâmplat în El Calafate). Am căzut pradă ”vechiului truc cu muștar” practicat și bine cunoscut în capitală, în care ești stropit cu ceva care îți dă senzația că ai fost murdărit de păsări. În următoarea clipă doi sau trei binevoitori se apropie, îți oferă apă și șervețele și încep insistent să te curețe. Ne-am dus mâna la buzunare, am luat rucsacul din spate și tot spuneam gracias, gracias. Am scăpat fără să ne fure ceva și-am fost fericiți, deși am mirosit o zi întreagă a oțet și muștar.

Majoritatea infracțiunilor sunt minore, probleme cu care se confruntă destule metropole, dar chiar și o pagubă mică sau o sperietură sunt de ajuns să-ți strice vacanța sau să cimenteze părerea negativă despre un oraș sau o țară întreagă.

Grijă la valori și bucurați-vă de vacanță!


Caminito que el tiempo ha borrado

Que juntos un día nos viste pasar,

He venido por última vez,

He venido a contarte mi mal.

Caminito que entonces estabas…

Desde que se fue,

triste vivo yo;

caminito amigo,

yo también me voy.

Desde que se fue

nunca más volvió.

Seguiré sus pasos,

caminito, adiós.

Caminito, Juan de Dios Filiberto
Spread the love

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Romanian RO English EN French FR Spanish ES