Conversații uzuale în orașul care nu doarme.

Se știe că New Yorkul, pe lângă nenumărate calități, are destule neajunsuri. Alături de milioanele de oameni, în oraș, trăiesc înzecit tot felul de gângânii de apartament și obrăznicei cu urechiușe mici și coada lungă care fac chiț–chiț.

Darla locuiește în Astoria într-o casă luminoasă cu curte mică în spate. (conversații uzuale)

”Jerry m-a părăsit în urmă cu doi ani. Mickey s-a mutat la mine azi-vară. S-a îngrășat ca porcu’ în două luni. Găsea tot felul să mănânce, oricât le piteam. La un moment dat am crezut că a plecat, că-l vedeam tot mai rar. Îl auzeam seara, din când în când, dar încercam să nu-l bag în seamă. Aproape am uitat de el și de faptul că locuim împreună. Dacă nu l-aș fi zărit într-o dimineață lângă dulapul din bucătărie. Umflat, mai să nu pocnească. De m-a și luat sila când l-am văzut. Nu mă încumetam să-i fac de petrecanie. Amintirea lui Jerry sufocat încă mă bântuia. Am deschis ușa, poftind aerul răcoros, tomnatec, în casă și pe Mickey afară. Dar afurisitul nu voia să plece. Noroc c-am găsit o mătură prăfuită în debaraua cu șapte aspiratoare, și-am reușit să-l zvârl.”

Carla locuiește în Manhattan într-un apartament îngrămădit la etajul treizeci și opt. (conversații uzuale)

”Am avut și eu leșinați de genul. Intruși. Nu faimoși ca și ai tăi, cu nume de duzină. Pe-ai mei nu știu cum dracu îi chema, prieteni cu Wall E, se adunau la mine în bucătărie, pe lângă țevile de gaz, ca niște aurolaci. Mi-e o silă de ei de nu mai pot. Și crezi c-am cum să scap, n-am fată, că nici bomba nucleară nu-i răpune. Și să știi c-am fost în casă la unu, de-asta bogătan ce stă pe lângă Central Park, și-avea și dânsul niște specimene. O imagine nasoală să vezi printre canapele Cabriole și opere de artă de-ăștia furișați. Da cum spunea și el; vrei – nu vrei, în orașul ăsta ai cel puțin un animal de companie prin casă.”

23 ianuarie 2021