Călătorii,  Peru

Inca Trail – tot ce trebuie să știi despre cel mai faimos traseu montan al Americii de Sud

Inca Trail – traseul potecilor înguste care șerpuiesc prin pădurea andină, urcă spre vârfurile înzăpezite ale Anzilor iar apoi se scufundă în văi pufoase, acoperite de nori. Traseul folosit de imperiul incaș, care unește valea sacră de orașul regal Machu Picchu, conectând de-a lungul lui ruine care au fost cetăți prospere, sanctuare de o mare însemnătate religioasă ori locații pline de povești ale căror mister se propagă prin ani, alene descâlcit și descifrat.

Mai jos am scris despre cum e traseul, ce să îți pui în bagaj, dacă ești potrivit pentru o asemenea drumeție, ce permise sunt necesare și care e costul acestei experiențe de neuitat.

Ce e mai exact Inca trail și care e dimensiunea lui

Inca trail se află în Peru, regiunea Cusco, și e cel mai cunoscut traseu montan din America de Sud. Are 43 de kilometri și se întinde pe durata a patru zile/trei nopți. Deși 43 de km nu pare o grozăvie (tot în Peru am făcut 33 de km în Colca Canyon într-o jumătate de zi) kilometrii care însumează Inca Trail sunt doar urcări și coborâri montane abrupte. Altitudinea maximă de pe traseu e 4.215 metri, la care vei ajunge în ziua a doua când vei traversa pasul Dead Woman Pass printr-o ascensiune de 1.200 de metri.

După cum am scris mai sus, Inca trail există de sute de ani, în trecut fiind folosit de către incași ca rută de comerț și probabil de pelerinaj. Peisajul impresionant precum și vestigiile arheologice care pot fi vizitate doar prin acest traseu singular fac Inca Trail deosebit dar bineînțeles popularitatea lui se datorează destinației finale – Machu Picchu – maravilla del mundo, una dintre cele șapte minuni ale lumii noi.

*Sunt și tururi mai scurte, care fac doar o porțiune din traseu. Oricum, Inca Trail Clasic e 4 zile/3 nopți. Nici mai mult, nici mai puțin.


Accesul și permisele

Inca Trail se poate face doar printr-un tur organizat, permisele se eliberează doar ghizilor acreditați, care se ocupă de bilete pentru fiecare membru al grupului în parte. Așa că atunci când faceți rezervare la un tur trebuie să trimiteți datele din pașaport și cel mai probabil un avans (de obicei jumătate din suma totală).

Oricum, fiecare operator turistic o să vă trimită detalii cu tot ce e inclus și ce acte sunt necesare. Noi am trimis mail-uri mai multor firme găsite pe internet (căutare google, viator, get your guide, trip advisor) În cele din urmă am făcut drumeția cu PeruTreks. Am fost mulțumiți de ei. Singura mea nemulțumire a fost c-au pus cilantro (frunze de coriandru) în fiecare fel de mâncare :)) După ce că nu îmi place, mi se și face rău de la el. Bineînțeles ei nu aveau de unde să știe asta și era de datoria mea să anunț, mai ales dacă voiam să am o drumeție fără peripeții…

Anyway, PeruTreks se încadrează la categoria ieftin iar pe noi, am fost un grup de unsprezece prieteni, ne-au mulțumit. Într-adevăr am văzut la alții corturi mai pompoase, dar majoritatea aveau aceleași tipuri de corturi ca și noi, am auzit de la alții că aveau mâncăruri mai variate, dar nici noi n-am murit de foame, ba chiar am avut și tort la final de drumeție. Cărăușii, precum și ghidul au fost foarte ok, super prietenoși, modești, și-au făcut treaba, au glumit și au încercat să ne mulțumească pe fiecare.


Sezonul potrivit pentru Inca Trail

Anotimpurile în Peru se împart în două sezoane: sezonul uscat și sezonul ploios și fiecare dintre ele vine cu avantaje și dezavantaje.

Sezonul uscat – din Aprilie în Octombrie – e cel mai popular iar asta înseamnă că potecile vor fi pline. Dar noi am făcut ruta în plin sezon și în afară de câteva puncte de interes ne-am intersectat prea rar cu alte grupuri. E loc pentru toată lumea pe traseu, fii fără grijă. Cel mai mare impediment e, dacă nu rezervi din timp, să găsești locuri. Și chiar dacă e sezon uscat nu înseamnă că nu plouă sau că e senin mereu, nicidecum. Munții sunt capricioși și cel mai probabil o să ai parte de patru anotimpuri într-o singură zi.

Sezonul ploios e din Noiembrie în Martie, poți face traseul chiar și-n aceste luni, temperatura e mai scăzută dar o să fie mai degrabă răcoare și nu frig. Lucrul cel mai deranjant în această perioadă e că s-ar putea să te plouă patru zile din patru, să fie înnorat și ceață iar peisajul văzut printr-o pâclă gri își cam pierde din farmec. Și nu e deloc fun să te duci seară de seară la somn ud și zgribulit. Însă traseul e mai liber, la fel e și Machu Picchu.

*în luna Februarie traseul Inca Trail e închis. Machu Picchu se poate vizita dar nu prin Inca Trail ci doar printr-un tur cu trenul. Am scris mai multe detalii aici.


Trebuie să faci rezervare din timp pentru Inca Trail?

Pe scurt, da. Sunt norocoși care au prins locuri în vreun grup chiar și cu o lună, sau mai puțin, înainte de startul vacanței. Dar aceia sunt puțini. Excepția de la regulă.

Din 2002 pe Inca Trail sunt permiși doar 500 de oameni zilnic, numărul incluzând ghizii și cărăușii fiecărui tur organizat deci aprox 200 de turiști și 300 de angajați. Locurile se epuizează rapid. Agențiile recomandă să-i contactezi chiar și cu șase luni înainte. Așa că dacă ai anumite date în plan și mai ales dacă ele corespund sezonului de vârf fă rezervarea cât mai curând.


Cât costă Inca Trail

Prețurile încep de la 600$/persoană pentru turul clasic Inca trail de patru zile. Aș zice că orice preț mai mic de atât ar trebui privit cu scepticism, pentru că după ce se face plata cărăușilor, a mâncării, a ghizilor, a permiselor, agenția nu rămâne cu sume care să o îmbogățească. Iar o companie care are prețuri mai mici ori nu-și plătește cât trebuie angajații, ori taie din bugetul mâncării, ori e ceva dubios la mijloc.

Unele tururi oferă și experiențe extra. Probabil o vizită la ceva comunități înainte de startul drumeției, plătesc nopțile de cazare din Cusco dinaintea și la finalul traseului, asigură mai multe mese, corturi mai pompoase, saltele mai groase… tot felul de beneficii. Cu cât sunt condițiile mai luxoase cu atât e prețul mai mare, bineînțeles. Toate tururile includ transportul, cazarea, mâncarea, ghidul și biletul de intrare la Machu Picchu. Având în vedere că un tur de o zi din Cusco ajunge la 300$, să plătești dublu pentru un tur inedit de patru zile cred că se justifică.

Pe lângă prețul turului o să mai plătești extra pentru sacul de dormit, dacă îl închiriezi de la agenție (aprox.20$), pentru cărăuși dacă vrei să-ți care ei o parte din bagaj și pentru ciubuc/bacșiș. La finalul drumeției se strânge tipsul în două plicuri care circulă pe la fiecare turist. Un plic pentru ghizi și altul pentru cărăuși. Fiecare e liber să pună cât dorește.


Traseul și cât e de dificil

Toate tururile Inca Trail pornesc din Cusco.

  • În prima zi: pornești dimineața devreme de la hotel cu autobusul (împreună cu grupul și ghidul) până la startul drumeției – Km 82. După ce se rezolvă chestiunile administrative începe drumeția. 12 km, destul de ușori până la locul de campare. Încă din prima zi treci pe lângă niște ruine și o fostă stație agricolă incașă. De pe traseu se vede lanțul muntos Urubamba și vârful Veronica (5.860 m)
  • A doua zi: 12 km. Trezit matinal și urcare abruptă spre pasul Dead Woman, cel mai înalt punct al drumeției, 4.215 m. În trecătoare peisajul e impresionant și vremea schimbătoare cu soare aprig și vânt năprasnic.
  • A treia zi: 16 km. Trezire la fel de matinală, înainte de răsăritul soarelui. Ziua a treia vei umbla pe culmi. Cu o seară înainte ai coborât doar ca dimineață să urci iar spre un pas aflat la 4.000 de metri altitudine. Potecile pietruite de pe porțiunea acesta de traseu sunt cele mai bine conservate din tot Inca Trail. Pe drum sunt tot felul de ruine mai mici sau mai mari, cu povești interesante pe care ghidul le mai și înflorește ca să împrăștie nițel misticism în jur. Traversezi al treilea pas, la 3.700 m altitudine. Ajungi la campingul Winay Wayna, care înseamnă mereu tânăr, și unde sunt ruinele unor băi și a unui centru religios.
  • A patra zi: cea mai matinală trezire din toată excursia, în jurul orei 4 dimineața, pentru a ajunge la Machu Picchu înainte de răsăritul soarelui. După 3 zile de hike vei intra în orașul pierdut al incașilor pe poarta Soarelui – intrare de care se bucură doar cei care străbat Inca Trail (poți ajunge la poartă dacă faci un hike din interior). Poarta e situată în partea de sus a orașului, restul vizitatorilor intrând la Machu Picchu prin partea de jos. Vei face un tur ar ruinelor alături de ghid și apoi o să ai timp la dispoziție să faci poze și să te plimbi pe unde mai vrei, urmând să te reîntâlnești cu ghidul și restul grupului la o oră și într-un loc stabilite de el. Din Machu Picchu o să iei microbuzul până în Aguas Caliente unde întregul grup o să servească prânzul și cel mai probabil o să primească felicitări sau chiar și o diplomă că a încheiat cu succes Inca Trail. O să ți se dea în mână biletul de tren pentru Cusco și te poți bucura de Aguas Calientes după voia ta până când sosește trenul. La coborârea din tren o să urcați în microbuzul care vă duce pe fiecare înapoi la hotel.

Cât e de dificil traseul și cât de fit trebuie să fi ca să-l poți face?

Eu aș spune că Inca trail e pentru oricine are plăcerea de a umbla prin natură. Da, sunt unele urcări care necesită popasuri dese, unele coborâri îți pun genunchii la grea încercare, dar nimic nu e imposibil. Afară de asta, nu te grăbești nicăieri. Inca trail nu e nicidecum despre grabă, din contră – e traseul cel mai potrivit ca să mergi ca un țestos, vb lui Liviu, să te bucuri de peisaj, de prezent, fără gândul destinației, fără să fii concentrat pe ritm.

Fiecare tur are doi ghizi, unul care merge înaintea grupului și unul care stă la urmă, cu cei mai înceți drumeți. Chiar dacă ajungi la camping după înserare nu e nici cea mai mică problemă. Noi am avut două cupluri vârstnice care au tras de ei maxim pentru a încheia traseul. Mai ales una dintre doamne, mai durdulie, care ajungea mereu ultima în camping era întâmpinată cu aplauze, ne felicita pe toți seară de seară. Mulțumirea de pe chipul ei, încântarea că ne e alături, că reușește zi după zi să facă traseul ne-a adus bună dispoziție și ne-a inspirat. Chiar dacă la final o să simți un pic de oboseală, satisfacția e una pe măsură.

Cred că cel mai dificil de controlat e răul de altitudine, dacă cumva îți e corpul sensibil la așa ceva. Sau răul de la cilantro, după caz. Și bineînțeles modul cum te împaci cu lipsa de confort. Dar traseul propriu zis poate fi făcut de oricine are voință.


Ce să ai în bagaj pentru Inca Trail

Cum e și motto-ul blogului meu – He who would travel happily must travel light – de Antoine de Saint Exupery, cei care vor să călătorească fericiți trebuie să călătorească cu bagaje puține și ușoare.

Bineînțeles nu te poți duce cu mâinile în buzunare, deși așa ar fi ideal. În primul rând ești responsabil de sacul de dormit și izoprenul sau salteaua pe care o să dormi.

  • Cărăușii duc în spinare toată mâncarea și corturile, pe care ei le pregătesc și le adună pentru tine în fiecare zi. Contra cost, cărăușii îți pot duce o parte din bagaj (la care vei avea acces doar seara, când campezi, nu pe durata traseului, fiindcă ei călătoresc mereu înaintea grupului) deci orice ai face tot trebuie să ai la tine un rucsac mic cu apă, snacks-uri, aparat foto, crema de soare, hanorac sau ce mai consideri necesar pe parcursul zilei.

Poți face traseul și în niște adidași buni, confortabili, care au talpa cu aderență, nicidecum în teniși sau sandale cu talpa plată care alunecă pe pământ ca și pe gheață. Bocanii sunt cei mai recomandați pentru suportul pe care-l oferă gleznei. Ca și îmbrăcăminte am avut pantaloni lungi + pantaloni scurți, tricouri, colanți și hanorac gros pentru dormit, o pelerină de ploaie, căciulă (cei care campează des știu că n-ai cum să dormi confortabil în cort fără căciulă dacă temperatura scade sub 15 grade) pălărie și ochelari de soare fiindcă la altitudinea aia chiar dacă nu e cald, soarele arde. Cremă de protecție solară și spray împotriva insectelor. Lanternă de cap, baterii extra (pe inca trail nu este curent și nici internet). Medicamente de care consideri că ai avea nevoie – noi mereu împachetăm pansamente, analgezice, ceva de răceală, imodium și laxative. Just in case. Un prosop mic, dacă vrei să faci un duș răcoros la râu. Hârtia igienică proprie (!!!) Toaletele, rudimentare, turcești, nu au hârtie. Mai împachetezi niște șervețele umede (preferabil biodegradabile), deodorant, gel antibacterial, perie+pastă de dinți, etc, și deja ai un bagaj destul de voluminos. Niște trekking poles sunt de ajutor, mai ales pentru coborârile abrupte.

Restul bagajului, rucsacul mare sau trolerul, îl poți lăsa la hotelul la care ai fost cazat sau la agenție. Bineînțeles nu lăsa lucruri de foarte mare valoare în aceste bagaje.

Și nu în ultimul rând nu uita să îți pui cu tine pașaportul, de care vei avea nevoie pe traseu la punctele de control și la intrarea la Machu Picchu.


Mâncarea și condițiile de cazare pe Inca trail

Toată lumea, indiferent de tur și de banii pe care-i plătește, doarme la cort. Nu sunt hoteluri, case de oaspeți sau pensiuni pe traseu și nici tabere permanente. Zi de zi, în fiecare dimineață și seară corturile se strâng și apoi se instalează în locuri special amenajate. Toate corturile sunt pentru două persoane, deși mai spațioase decât corturile duble normale. Dacă vrei să dormi singur într-un cort, trebuie să plătești un pic extra. Condițiile din cort sunt simple. Nu ai nimic în afară de izopren și sacul de dormit. Minimalist, după cum e la modă acum, cu impact cât mai redus și cu respect pentru Pachamama – mama natură.

Mâncarea depinde de fiecare tur în parte. Majoritatea au opțiunea de meniuri vegetariene sau preferențiale dacă îi anunți din timp. Mesele noastre au implicat mult orez, asta-i clar. Și cilantro 😊)

Am avut și supă, salată, carne, desert, nimic gourmet dar oricum îndeajuns pentru toată lumea.

Unul dintre corturi o să fie sala de mese în care mănâncă toată lumea. Dimineața masa era pusă, iar seara după ce ne adunam toți de pe traseu ne era servită cina caldă. Pentru prânz, de obicei un sandviș sau altceva ușor, făceam popas pe traseu.


Concluzii

Inca Trail e un traseu inedit care nu o să te plictisească. E o combinație de activități, de lecții de istorie ori de botanică, de noi prietenii și povești. Ghizii sunt toți vorbitori de engleză și poți profita de prezența lor ca să înveți o grămadă de chestii nu doar despre incași ci și despre poporul și cultura peruană. Cărăușii cel mai probabil te vor învăța un cuvânt sau două în limba quechua. O să auzi glume, râsete și vaiete. O să-ți fie cald și frig, o să te plouă și o să simți toropeală. O să dormi rău, te vei trezi pe jumătate amorțit, cu dureri de șale și cu fața amorțită și ea de la atâta râs matinal. Fiindcă diminețile o să fie pline de tânguiri, de chipuri stranii, neodihnite, de fel și fel de coșmaruri împărtășite. E foarte plăcut sentimentul de a face parte dintr-o comunitate și cu siguranță pe Inca trail poți forma o legătură strânsă cu grupul. Pentru asta trebuie doar să ai inima deschisă.

Natura e superbă, cărările pline de energie, muntele binevoitor, vremea capricioasă iar Machu Picchu, la finalul drumeției, ți se înfățișează într-adevăr ca o minune a lumii. Pe care o meriți.



Spread the love

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Romanian RO English EN French FR Spanish ES