Călătorii,  Costa Rica

Ce să vizitezi în Costa Rica, partea Pacificului

Scriind despre partea caraibeană din Costa Rica, am pomenit adeseori cuvântul verde, fiindcă totul împrejur era natură și verdeață, pădure deasă și flori.

În partea de țară întinsă de-a lungul Pacificului culoarea care predomină, pe lângă verde, e roșu. Roșu aprins, incandescent. Apusuri de foc.

Plaje întinse, late, acoperite de un nisip fin ca pudra. Ape plăcute, valuri ușoare pe care încearcă să-și țină echilibrul surferi începători. Natură destulă cât să te sature, să te apere de soarele arzător. Orașe dezvoltate alandala, resorturi crescute pe unde nu te aștepți, prețuri ridicate la restaurante, localnici agasanți, bune și rele, ca fiecare loc care încă-și caută calea, care încearcă să găsească un echilibru, o armonie între trecut, prezent și viitor, între turismul în masă și cel sustenabil.

Dar, long story short, să vorbim despre atracțiile înșirate la țărmul Pacificului între granițele acestei țări.


Costa Rica – partea Pacificului

Atracțiile de pe coasta Pacificului pot fi împărțite în patru regiuni: Peninsula Nicoya, Central Pacific, South Pacific și Peninsula Osa. În unele locații e mai dificil de ajuns din cauza transportului, dar partea de Pacific e mai ușor accesibilă decât partea Caraibeană.

Costa Rica mi s-a părut o țară în care călătorești greoi dacă nu închiriezi mașină. Sunt multe autobuse de schimbat, mai multe autogări în oraș, transportul turistic de 20 de ori mai scump decât cel local. Transportul local e destul de greu de găsit și de stabilit un traseu cât de cât normal dacă nu vorbești spaniola.

Cea mai accesibilă zonă din San Jose, unde aterizează majoritatea turiștilor, e Central Pacific, care vine cu una dintre cele mai atrăgătoare destinații din țară.

Central Pacific

Parcul național Manuel Antonio

De departe, cea mai căutată destinație din această parte a țării e parcul național Manuel Antonio. E frumos, are două plaje superbe, e plin de verdeață, de câteva animale pe care le caută cu patos ghizii și turiștii deopotrivă, de poteci pline, parfumate, de ape înspumate.

Prima aventură prin care treci înainte s-ajungi în parc, e găsitul unei parcări. O grămadă de indivizi dubioși o să te oprească și-o să-ți vândă gogoși. Nu gogoși la propriu, pudrate cu zahăr, ci gogoși la figurat. Îți vor spune, cel mai probabil, că sunt reprezentanții legali ai parcului. Pe noi ne-a oprit un ins care era și înarmat, avea la el ceva ecuson de armată dar sincer nici nu știu dacă pistolul era adevărat. Oricum tratează parcarea cu atâta seriozitate de parcă ai fi pe punctul să intri la Buckingham Palace. Te opresc chiar și la 2 km distanță și-ți spun că doar aici mai e loc și că îți fac discount pentru parcare, că ești norocos că mai găsești loc. Gogoși.

Urmează google maps-ul și mergi până la intrare. Cel mai probabil vei găsi unde să parchezi aproape de porțile parcului. Pe același scor mare dar măcar nu umbli atâta pe jos. În privința transportului în comun, Costa Rica nu stă foarte bine, dar poți încerca să călătorești cu taxi sau bus-uri locale care fac traseul Quepos – Manuel Antonio.

În parc poți lua ghid dar nu e absolut necesar. Doar dacă vrei să vezi neapărat animale, cât de mici sau mari. E dificil să vezi anumiți șerpi, crabi și șopârle dacă nu-ți indică cineva locul exact. Leneși, maimuțe, le poți vedea cu ochiul liber dacă sunt aproape de cărare, dacă nu, ai nevoie de un binoclu. Ghizii poartă cu ei binoclu prin care privesc toți participanții pe rând. Mai oferă informații, sunt comunicativi, dar au prețurile destul de ridicate. Oricum, maimuțe și iguane o să vedeți în parcul Manuel Antonio indiferent dacă luați ghid sau nu, dacă aveți binoclu sau ba.

Plajele sunt foarte faine, ușor aglomerate în unele puncte, dar te poți plimba de-a lungul lor nestingherit. Găsești cu siguranță locații mai pustii unde să te bucuri de zgomotul produs de păsări și de valuri.

Sunt și câteva trasee de urmat pe care, dacă ai o zi întreagă la dispoziție în parc, aș zice să le faci pentru că îți oferă o altă perspectivă asupra plajelor și a parcului.

După ce ieși din parc poți mânca la El Avion unde prețul e destul de mare, cum e la majoritatea restaurantelor din împrejurimi, dar mâncarea și locația sunt faine. Spre seară poți vedea cum se adună în copacii din pădure tucani și cum vin maimuțe curioase să vadă ce-ai comandat. Chiar și pentru atâta doar se merită să iei masa aici.

Jaco și Playa Hermosa

Sunt două plaje care se asemănă între ele foarte mult. Aceleași întinderi de nisip, aceleași valuri. Le separă doar 8 km; playa Hermosa e mai înconjurată de verdeață și mai limitată în privința cazărilor.

Jaco, ca și oraș, lasă mult de dorit. La ceasul nopții lumea de pe stradă e pestriță de tot. Adică găsești tot felul de servicii care ți se oferă, decente și indecente, marfă de diferite culori. Pe la ora 6-7 seara încă e destul de ok, magazinele cu suveniruri sunt deschise și animă turistic trotuarele. Pe la 10 seara intră în scenă un altfel de peisaj. Magazinele au storurile trase și de ele se sprijină tot felul de dubioși.

Diminețile sunt ok. Vezi mai mulți surferi care se grăbesc spre ocean, patiseriile se deschid, oamenii ies la scurte plimbări și totul are mireasmă de cafea. E locul în care, poate că-n lipsă de altceva, am făcut pentru prima dată surf. E un loc destul de fain în care să începi sau să practici acest sport.

Deci amintirile despre Jaco sunt destul de plăcute împotriva imaginii de ghetou. Adevărul e că urmărind instructorii de aici cu cei din Cocles de exemplu, partea Caraibeană, mi-au plăcut cei din Jaco mai mult. Prețurile erau mai decente, ei mai puțini stricți cu orele de înapoiere a plăcilor și sunt destul de dedicați să te învețe cum să urci pe valuri.

Între Jaco și Playa Hermosa sunt câteva parcări unde poți opri ca să te uiți după macau. Am văzut câteva perechi zburând în înaltul cerului și printre copaci. Un binoclu e de mare ajutor. Oricum nu te depărta de mașină sau dacă o faci, chiar și la doi pași, încuie ușile. Prietenii noștri au fost ușurați de un laptop și de telefon în una din parcările astea de niște localnici care se dădeau niște turiști amabili și curioși.

Playa Hermosa e alt loc în care să te bucuri de surf. Valurile sunt, la fel ca la Jaco, potrivite pentru începători.


Mai departe un pic de poteca bătătorită

Plecând din Jaco și sătui de plajă, ne-am luat cazare în pădure pe undeva. La Palapa Ecolodge Resort. Am nimerit, din întâmplare, un loc care avea să se dovedească a fi cel mai aproape de paradisul descris în sloganurile țării. Sincer, nici până azi nu știu de ce am fost la un moment dat singurii cazați la căbănuțele răsfirate prin pădure. Patroana, o canadiancă delăsătoare, e posibil să fie principalul motiv. Cele câteva reviewuri negative erau toate la adresa ei. Într-adevăr se comporta ciudat, părea mai mereu bețivănită, dar locul în sine era magic. Arbori de cacao, pomi fructiferi, covoare de flori și alei mărginite de ghivece imense cu plante de tot felul. Aveau și-o piscină, nu foarte mare, potrivită ca să te răcorești. Și un bar cu ofertă limitată dar care îți era suficient. Ne-am cazat în cea mai ieftină cameră și-am fost mulțumiți de ea. Mobilier insular, ferestre mari cu plasă, ventilator, duș curat, colibri ce se adunau lângă geam în pâlnia florilor mari. Ne-a plăcut așa de mult încât ne-am prelungit șederea cu încă o noapte.

Pe proprietatea hotelului, sau a moșiei, sunt cărări lungi de câțiva km care șerpuiesc prin pădure sau pe deal. Nu e o drumeție spre ceva anume, dar potecile sunt bune pentru o plimbare plăcută prin vegetația luxuriantă atât de renumită din Costa Rica.

Plaja Matapalo

La 15 minute de condus era și o plajă. Plaja mai frumoasă ca Jaco & Playa Hermosa, în opinia noastră. Chiar înainte de intrarea pe plajă e o Soda care are meniul la mai puțin de jumătate ca preț față de orașele menționate mai sus. Am impresia că țara poate fi făcută cu un buget redus dacă te ții cât mai departe de punctele turistice și vizitezi cărarea mai puțin umblată. E un lucru de obicei valabil peste tot, dar aici diferența de prețuri ni se pare mai considerabilă decât oriunde altundeva.

Plaja Matapalo e foarte faină deși patroana de la moșie ne-a spus că e plină de hoți. Că ei i-au spart mașina de câteva ori și că de atunci, când merge la plajă, lasă mașină deschisă și goală. Am stat cu teama în sân. Nu ne lipseau niște pagube de acel fel, geamuri sparte și vandalism la o mașină închiriată. Chiar și așa ne-am plimbat puțin și am făcut baie în ocean. Am pornit în căutare de leneși și am găsit mulți raci. Cei mai mulți raci pe care i-am văzut vreodată, așa de mulți încât le auzeam pașii grăbiți, de colonie, printre frunze. Erau frumoși, roșii, fricoși.

Apusul de soare de aici ne-a impresionat. Am dansat în lumina lui, ne-am îmbăiat, am țopăit, am urlat, doar noi pe câțiva kilometri, noi în bătaia aprinsă a soarelui la apus.


South Pacific

Partea de sud a Pacificului e a doua cea mai convenabilă locație de ajuns dacă aterizezi în capitală pe aeroportul internațional Juan Santamaria din San Jose. Două dintre companiile cunoscute de transport turistic care operează în Costa Rica sunt Easy Ride și Monkey Ride.

Uvita

Uvita e cea mai cunoscută plajă din această regiune. Un loc ideal pentru surf și plimbări în natură. Aici se se află Parque National Marino Balena, care e una dintre cele mai populare locații pentru observarea balenelor.

De la Uvita poți lua excursii de scubadiving sau snorkeling până la insula Cano, situată la aproximativ o oră și jumătate distanță în larg.

În luna februarie, an de an, la Uvita se organizează unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică din Costa Rica, Envision Festival.

Ojochal și Dominical sunt alte două plaje populare situate de o parte și de alta a Uvita, la 15 și 20 de km distanță. Aproape de Dominical, deși mergi cam o oră cu mașina, se află cascada Nauyaca. Mai mulți turiști s-au plâns de taxele mari de intrare, nejustificate, și de aglomerație. Dar dacă vrei să te bălăcești în apele dulci ale junglei cred că merită să faci un drum până acolo. Până la toată urma ești în vacanță și vrei să te bucuri din plin de tot ce are Costa Rica de oferit.


Peninsula Osa

Parcul National Corcovado

Peninsula Osa găzduiește Parque National Corcovado, cel mai mare parc național din Costa Rica, numit de National Geographic ca fiind cel mai bogat și compozit loc din lume în privința biodiversității. Călătoria până acolo și drumețiile prin junglă sunt o provocare din pricina transportului și mai ales din pricina costurilor ridicate. În interiorul parcului trebuie să fii însoțit mereu de un ghid, fie că faci o excursie de o zi sau una de trei zile. Sunt mai multe rute care pătrund mai în adâncul junglei sau altele care șerpuiesc marginea ei, aproape de plajă. Cel mai popular traseu e La Leona to Sirena dar dacă vrei ceva mai intens poți face El Tigre trail loop. Majoritatea turiștilor își pun la punct bagajele și angajează ghizi din Puerto Jimenez.


Peninsula de Nicoya

Peninsula Nicoya e cea mai preferată destinație de pe malul pacificului pentru cei care vin în Costa Rica să se bucure pe timpul zilei de surf și noaptea să petreacă. Plajele și micile orașe de aici sunt animate din zori și până în… zori. Împotriva renumelui de party town sau party beach, peninsula are destule locații prietenoase pentru familiile cu copii mici sau pentru cei care preferă liniștea. Plajele amenajate se îngrămădesc una în alta de-a lungul țărmului și e destul de ușor să găsești un loc mai calm, dacă asta cauți.

Playa Tamarindo

Tamarindo e una dintre cele mai cunoscute destinații din partea de nord a Peninsulei Nicoya. În privința cazărilor e un amestec de hoteluri de lux și hosteluri, deci orice buget ai avea la dispoziție și oricâte pretenții, îți găsești locul aici.

Tamarindo e situat la o oră distanță de aeroportul internațional Daniel Oduber Quirós din Liberia și la vreo 3 ore de condus de Monteverde, o altă destinație cunoscută din Costa Rica.

Părerile despre Tamarindo sunt împărțite, unii găsind locația mult prea turistică sau americanizată, dar dacă vrei să petreci e cu siguranță o locație potrivită. Aici se ține în ianuarie festivalul de muzică electronică întins pe cinci zile, BPM Music Festival.

Dacă urci în zonă pentru surf și pentru plajă în special, două dintre cele mai frumoase locații sunt Playa Avellanas & Playa Negra. Situate la sud de Tamarindo, între ele și party town nu este ,din păcate, mijloc de transport regulat. Plaja Avellanas și plaja Negra sunt două dintre cele mai cunoscute și populare plaje pentru surf din întreaga Costa Rica.

Nosara și Samara

Nosara și Samara sunt două plaje situate la vreo 30 de km una de alta dar au aceeași atmosferă liniștită și calmă. Din cauza valurilor mai mici sau inconsistente nu sunt așa de căutate de surferii profesioniști, dar sunt cunoscute campusurile de surf care se organizează aici pentru novici. Amândouă plajele sunt dezvoltate îndeajuns cât să îți ofere confort, dar sunt axate mai mult pe relaxare și chill decât pe activități și distracție.

Santa Teresa

Santa Teresa e un alt party town al peninsulei Nicoya dar, față de Tamarindo, are un aer mai boem, mai hipiot și e mai mult colorat decât zgomotos. E o locație preferată de cei care adoră să petreacă dar în același timp iubesc și apusurile tăcute, natura, yoga și bineînțeles surful.

Încă nu s-au dezvoltat în zonă resorturile imense și n-au captat țărmul hotelurile internaționale așa că Santa Teresa încă se simte ca o comunitate. Popular printre tineri, hippie, backpackeriști și surferi, are un vibe mai caraibean, de take it easy man!



Spread the love

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *