10 locații de neratat în Kyoto, capitala celor o mie de ani.

Kyoto e de departe cel mai adorat oraș japonez. Reprezintă punctul central, artistic și cultural al țării, inima Soarelui Răsare. A fost capitală imperială timp de o mie de ani, un oraș ca niciunul altul: idilic și boem, dar și pulsant și nebunesc, pe alocuri pașnic, pe alocuri cumplit de aglomerat.

Orașul capitală

Kyoto e al treilea cel mai mare oraș al Japoniei și unul dintre cele mai vechi. A fost capitală mai bine de o mie de ani 794-1868 și a avut mai multe nume de-a lungul istoriei. Până în secolul al unsprezecelea orașul s-a numit Heian-kyō, Kyō, Miyako, sau Kyō no Miyako. Apoi a primit numele de Kyōto – orașul capitală. După ce Edo a primit numele de Tokyo – capitala de est, Kyoto s-a numit pentru un scurt timp Saikyō – capitala de vest.

Kyoto a fost vizat de atacul cu bomba atomică dar, în cele din urmă, a fost îndepărtat din plan și înlocuit cu Nagasaki. Ferit de atacurile aeriene din timpul celui de-al doilea război mondial, Kyoto este unul dintre cele mai bine păstrate orașe japoneze.

Obiective turistice

Kyoto deține 17 locații aflate în patrimoniul Unesco, peste 1000 de temple budiste, zeci de grădini sublime, 400 de Shinto shrines, pe lângă nenumărate localuri cu tradiție și străzi pietonale unde-ți vine să te plimbi cu orele. E greu să îngrămădești toate acestea într-o vizită, fie ea și mai lungă de-o săptămână.

Mai pe scurt, Kyoto cuprinde întreaga Japonie între granițele lui și se află în fruntea listei majorității călătorilor. Așa că uneori s-ar putea să te simți în Kyoto ca la paradă sau să ți se pară c-ai nimerit în mijlocul unui festival. Restaurantele sunt pline, străzile învolburate, grădinile mărșăluite la pas mărunt de hoardă de roboței, cu aparatele de fotografiat atârnându-le de gât. În temple se înghesuie laolaltă localnici evlavioși și turiști gălăgioși. Cu greu poți găsi un colț de liniște. Trebuie să te înarmezi cu multă răbdare, să cauți și să descoperi Kyoto prin marea de oameni. Efortul merită pe deplin.

1. Fushimi Inari-Taisha

Fushimi Inari-Taisha e locul care ne-a plăcut cel mai mult din întregul oraș. Am plecat foarte devreme dimineața, ca să găsim locul mai aerisit, să ne putem bucura de plimbare. Cărarea lungă de patru kilometri, care urcă printre portocaliile torii – porți sfinte, reprezintă una dintre cele mai plăcute drumeții din oraș.

Sunt aproximativ 1000 de torii pe sub care treci dacă urci până în vârf. În drumul tău te întâlnești și cu cinci Shinto Shrine impresionante. Shinto Shrine sunt altare care adăpostesc spirite divine sau zei șintoiști numiți kami.

Shinto Shrine de aici sunt dedicate lui kami Inari – zeitatea orezului și a agriculturii și care astăzi e cinstită de comercianți și afaceriști ca și Kami a prosperității. Vulpile de piatră pe care ai să le vezi din loc în loc sunt mesagerii lui Inari. Unele au o cheie în bot, de care se spune că e cheia de la hambarul de orez.

Cele 1000 de porți portocalii roșiatice, au fost, și sunt în continuare, donate de companii ori instituții și de către oamenii de afaceri japonezi.

Locul e deschis 24 de ore și nu există taxă de intrare. Fushimi Inari Taisha e luminat în timpul nopții dar unii turiști au zis că dinspre pădure se aud sunete ciudate, ca și când locul ar fi bântuit. Cel mai probabil, de vină sunt pisicile maidaneze care se perindă prin zonă. Se știe că simțul umorului la aceste feline e mai mult malefic decât haios.

Locul ne-a plăcut atât de mult încât am făcut o tonă de poze. Am fi putut sta întreaga zi aici.

2. Tofuku-ji

După ce am coborât de la Fushimi Inari – Taisha, am mers la Tofuku-ji, distanța dintre cele două locații fiind de aproximativ un kilometru.

Templul Tofuku-ji a fost construit în 1236 de clanul Fujiwara, numele fiindu-i o combinație dintre două temple mari din Nara, construite de același clan puternic, Todaji Temple și Kofukuji Temple.

În jurul acestui templu e un complex de temple mai mici, 24 la număr, grădini și săli de ceremonie.

Imensa poartă de intrare, Sanmon, e cea mai veche poartă zen din întreaga Japonie.

Intrarea în curtea complexului e gratuită. Te poți plimba prin împrejurimi, dar dacă vrei să vizitezi grădina zen Hondo și sala cu același nume trebuie să plătești o taxă. Kaisando Hall, care servește drept mausoleu al primului preot șef al templului, precum și podul Tsutenkyo, au de asemenea taxă de intrare.

3. Kinkaku-ji

Kinkakuji – Pavilionul de Aur este un templu zen ale cărui două etaje superioare sunt complet acoperite cu foiță de aur. Cunoscut oficial sub numele de Rokuonji, templul a fost vila de pensionare a shogunului Ashikaga Yoshimitsu și, conform voinței sale, a devenit un templu zen al sectei Rinzai după moartea sa în 1408.

Din nefericire Kinkakuji a ars de multe ori de-a lungul istoriei sale, inclusiv de două ori în timpul Războiului Onin, un război civil care a distrus o mare parte din Kyoto, și încă o dată mai recent în 1950 când a fost incendiat de un călugăr fanatic. Actuala structură a fost reconstruită în 1955 și e replica aproape fidelă a construcției originale, detaliul ce le diferențiază pe cele două fiind cantitatea de aur. Pentru construcția recentă fiind folosite foițe aurite mai groase decât precedentele.

4. Kitano Tenman-gu

Kitano Tenmangu Shrine e una dintre cele mai importante shrine din Japonia, construită în 947 și dedicată lui Sugawara no Michizane – intelectual, poet și politician, care a fost exilat pe nedrept de către rivalii săi politici.

După exilul impus lui Sugawara și moartea lui departe de ținutul natal, un număr de dezastre a fost pus pe seama spiritului răzbunător al poetului. Pentru a-l liniști, pe întreg teritoriul Japoniei s-au construit sute de altare dedicate lui.

Kitano Tenmangu Shrine din Kyoto este una dintre cele mai importante.

Sugawara Michizane este asociat cu Tenjin, kami al educației. În consecință, mulți studenți vizitează Kitano Tenmangu Shrine pentru se ruga, iar în perioada examenelor sanctuarul poate fi deosebit de aglomerat.

În ziua de 25 a fiecărei luni aici se organizează o mică piață cu produse artizanale.

5. Ryoan-ji

Ryoanji este locul celei mai fine exemple de Kare-sansui, grădină zen. Inițial o vilă aristocrată, Ryoanji a fost transformat în templu zen în 1450.

Data construcției grădinii este necunoscută și există o serie de speculații cu privire la proiectantul acesteia. Grădina este formată dintr-o parcelă dreptunghiulară cu pietricele, înconjurată de ziduri joase de pământ, cu 15 stânci așezate în grupuri mici pe petice de mușchi. O caracteristică interesantă a designului grădinii este că, din orice loc privești, cel puțin una dintre roci este întotdeauna ascunsă privitorului.

Semnificația grădinii este și ea neclară. Unii consideră că pietrele reprezintă un tigru cu pui, insule dintr-un ocean sau un concept abstract precum infinitul. Rămâne la latitudinea fiecărui privitor să-i găsească sensul.

6. Kiyomizu-dera

Kiyomizudera, templul cu apă pură, este unul dintre cele mai celebre temple ale Japoniei. A fost fondat în 780 pe locul cascadei Otowa, iar în 1994 a fost adăugat în lista patrimoniului mondial UNESCO.

În spatele sălii principale Kiyomizudera se află Jishu Shrine, un altar dedicat divinității iubirii. În fața altarului sunt două pietre așezate la 18 metri una de cealaltă. Să străbați drumul de la o piatră la alta, de unul singur, cu ochii închiși, se spune că îți aduce noroc în găsirea iubirii.

La baza sălii principale Kiyomizudera e situată cascada Otowa, cu apele ei împărțite în trei pâraie separate. Vizitatorii folosesc niște polonice lungi ca să bea apă și se spune că fiecare pârâu are un beneficiu diferit: longevitate, succes și viață amoroasă împlinită. Cu toate acestea, a bea din toate cele trei pâraie e considerată lăcomie și nu-i de bun augur.

Alte structuri din complexul spațios Kiyomizudera includ Sala Okunoin și Pagoda Koyasu. Se spune că femeile care vor vizita pagoda Koyasu vor naște ușor.

O parte atractivă a Kiyomizudera sunt străzile abrupte care urcă spre templu, străzi mărginite de magazine cu suveniruri și specialități locale.

7. Palatul Imperial

A fost locuința oficială a împăratului japonez până în 1869 când, în timpul restaurării Meiji, capitala a fost mutată la Tokyo.

Complexul este împrejmuit de ziduri lungi și este format din mai multe porți, holuri și grădini. Accesul e gratuit, iar vizitatorii pot vedea clădirile palatului și grădinile, dar nu pot intra în niciuna dintre clădiri.

Palatul se află în mijlocul unui parc popular pentru picnic, plimbări, jogging. E traversat de bulevarde mari, pe care te poți da cu bicicleta.

8. Castelul Nijo-jo

Castelul Nijo a fost construit în 1603 ca reședință a lui Tokugawa Ieyasu, primul shogun din perioada Edo (1603-1867). După căderea Shogunatului Tokugawa în 1867, Castelul Nijo a fost folosit ca palat imperial pentru o perioadă înainte de a fi donat orașului și deschis publicului ca sit istoric. Clădirile palatului reprezintă unele dintre cele mai bune exemple supraviețuitoare ale arhitecturii din epoca feudală a Japoniei.

9. Path of Philosophy – Tetsugaku-no-Michi

Calea filosofiei e o alee pietruită, lungă de aproximativ 2 km, care șerpuiește de-a lungul unui canal și e mărginită de cireși. E o locație foarte populară pentru hanami (privirea cireșilor înfloriți), și un loc idilic în orice anotimp.

Numele-i provine de la Nishida Kitaro, unul dintre cei mai faimoși filozofi ai Japoniei, despre care se spunea că practica meditația în timp ce mergea pe acest traseu în naveta zilnică spre Universitatea Kyoto.

De-a lungul ei sunt mai multe temple mici sau shrine pe care le poți vizita, precum și restaurante și cafenele care te îndeamnă să le treci pragul.

10. Gion

Faimosul district al gheișelor, cunoscut ca zonă a plăcerilor până la jumătatea secolului al XVIII-lea, e ocupat în prezent de magazine de artă și antichități, restaurante fine, ochaya și okiya, shrine și temple.

Hanami-koji și Shimbashi sunt două dintre cele mai cunoscute străzi din Gion și locul unde ai cele mai mari șanse să vezi o gheișă adevărată. În Kyoto gheișele se numesc și geiko.

Gheișele

Contrar a ceea ce știu vesticii, primele gheișe au fost bărbați. La scurt timp după aceea au apărut și femeile gheișă. Nu au fost niciodată curtezane cum le portretizează unele filme sau nuvele care vor să vândă. Gheișă înseamnă pe scurt artist. Erau angajate pentru a întreține atmosfera și se aflau în umbra curtezanelor nobililor. Aveau rolul de a sprijini curtezana, n-aveau voie să fure clienții patroanei lor și nici să ofere servicii erotice.

Ochaya, numite în engleză și teahouse, nu sunt ceainării clasice cu clienți variați, unde se servește ceaiul, sunt de fapt localurile în care geiko (gheișele) și maiko (novice) întrețin atmosfera. În trecut aceste case serveau ceai pentru pelerini, de acolo numele care s-a păstrat. Ele sunt înconjurate de mister având în vedere că accesul este extrem de exclusivist. Unele legături dintre patroni și clienți se păstrează de generații întregi. Anumite agenții de turism oferă turiștilor o experiență similară în case mai neconformiste.

Okiya, sunt casele unde trăiesc gheișele alături de novice. Sunt patronate doar de femei, este un matriarhat care păstrează linii de succesiune neîntrerupte, fie prin moștenitori de sânge fie adoptând femei, cel mai adesea gheișă, ca fiică pentru a prelua afacerea.

În Gion s-au păstrat destule case tradiționale. Datorită faptului că impozitele pe proprietate se bazau anterior pe fațada la stradă, casele au fost construite cu fațade înguste de doar cinci până la șase metri lățime, dar se extind până la douăzeci de metri în interior.

Una dintre cele mai cunoscute e Ichiriki Teahouse, unde cei 47 de ronini au plănuit răzbunarea stăpânului. Ichiriki oferă servicii similare cu celelalte ochaya din Kyoto, cu maiko și gheișe închiriate de la o casă okiya, pentru a oferi divertisment și conversație oaspeților.

O altă zonă cunoscută din Gion e Ponto-Cho, o zonă în care nu-s prea multe de văzut la ceasul zilei dar care vibrează pe înserat când se deschid localurile tradiționale pentru cină. E locul unde s-a născut kabuki – teatru cu cântec și dans, unde actorii sunt dramatic machiați.

Yasui Kompira-gu Shrine se află și ea în Gion. Aici există o piatră miraculoasă, stânca cu o gaură în mijloc prin care se face trecerea de la rău spre bine. Ca să elimini negativismul și să aduci în viața ta ceea ce îți dorești trebuie să îți scrii dorința pe o bucată de hârtie specială și, cu dorința în gând și hârtia în mână, să treci prin gaura din stâncă de două ori, înainte și înapoi. După aceea înnozi dorința de piatră.

Se spune că traversarea prin gaura stâncii semnifică o renaștere și te ajută să scapi de obiceiurile proaste precum și de vicii.

În Gion se află și cel mai vechi templu zen din Kyoto, Kennin-ji, construit în 1202. Intrarea în curte e gratuită dar unele clădiri au taxă de acces.

Gion Shrine, cunoscută și sub numele de Yasaka Shrine, e una dintre cele mai cunoscute locații din Kyoto. Poarta de intrare se află pe bulevardul principal Shijo-dori Avenue. A fost construită la ordinului shogunului Tokugawa Ietsuna în anul 1654.

Aici se ține Gion Matsuri, unul dintre cele mai faimoase festivaluri japoneze care are loc anual, în luna iulie. În aprilie mulțimea traversează Yasaka în drumul lor spre parcul Maruyama, loc popular pentru hanami (privirea cireșilor înfloriți).

Dacă ai mai mult timp la dispoziție poți vizita Arashiyama, dumbrava de bambus. Situată la 10 km de zona centrală, poți ajunge la ea cu mijloacele de transport în comun, chiar și cu bicicleta dacă ai destulă energie.

Spectacole și evenimente

Fiind inima culturală a Japoniei, în Kyoto te poți bucura de reprezentații artistice, muzică, dans, teatru, lecții culinare și pași ghidați în meditație. Despre majoritatea festivalurilor sau evenimentelor culturale care au loc în oraș poți afla de la birourile de informare turistică.

• Minami-za – cel mai vechi teatru Kabuki din Japonia.
• ROHM theatre – găzduiește spectacole de la balet, muzică clasică și show-uri de comedie.
• Teatrul Gion – unde se organizează spectacole pentru turiști conținând ceremonia ceaiului, ikebana, muzică tradițională, dans, bunraku – teatru de păpuși.

Shopping

Shinkyogoku Arcade și Nishiki Market e locul pe care vrei să-l cutreieri dacă ești în căutare de suveniruri sau dacă vrei să-ți cumperi un cuțit japonez. Japonezii sunt înnebuniți după arcadele lor de shopping și piețele acoperite.

Piața Nishiki e colorată și mai mereu plină de curioși și pofticioși care se îngrămădesc pe lângă fiecare tarabă. Standurile sunt pline cu fructe, murături, condimente, dulciuri și mâncăruri.

Cumpărarea unui cuțit în Japonia e o experiență interesantă. Poți să stai și o oră întreagă într-un magazin, să încerci diferite mânere, să înveți despre tehnici de îngrijire, să te uiți cum sunt ascuțite tăișurile pe piatră și în cele din urmă să îți alegi cuțitul tău, pe care ți se gravează numele sau un motto, ce anume vrei, gratuit. Ar fi păcat să pleci din Japonia fără un asemenea suvenir.