O zi în Montevideo, Uruguay

Când ajungi în Montevideo, capitala Uruguayului, ai impresia că te-ai întors în timp, într-o după-masă de vară caniculară din perioada comunismului. (Știu că nimic asociat cu acest cuvânt ori regim nu poate apărea tentant sau interesant.) Ideea e că dai de un oraș nostalgic prin care ți se pare c-ai mai fost. Găsești carmangerii, cofetării și tutungerii cu tejghele de lemn și case vechi de marcat, care scot un clinchet atunci când își deschid sertarul. Aprozarele miros ca pivnița unei case sătești, patiseriile a vatră caldă iar piețele au pe tarabă cântare cu greutăți de fier. Florăriile împrăștie în jur parfum dulceag, iar librăriile iz de rechizite proaspăt legate. Ți-e mai mare dragul să te plimbi prin toate buticurile astea cu miresme proprii, să saluți localnicii cotiți prin ferestre, care așteaptă să-și lege povești cu trecătorii.

Deși nu-i înțesat de atracții, Montevideo are o tihnă aparte. Se clasează de câțiva ani, din 2005 mai exact, în topul celor mai bune orașe din America Latină din punct de vedere al calității vieții.

Ciudad Vieja

Ciudad Vieja este cea mai fermecătoare parte a capitalei. Străzile sunt mărginite de un amestec de clădiri vechi și atele mai noi la parterul cărora vei găsi cafenele simpatice și buticuri interesante. Este un loc frumos în care să te plimbi, să faci fotografii și să te bucuri de atmosferă.

Din 1724, când a fost fondat de către spanioli, și până în 1830, când Uruguay și-a câștigat independența, Ciudad Vieja a fost înconjurat de ziduri care îl fereau de eventualele invazii. După ce fortificațiile au fost dărâmate, singura parte care s-a păstrat a fost poarta principală de acces în cetate.

Pe lângă alte clădiri importante, în Ciudad Vieja se află și Montevideo Metropolitan Cathedral, principala biserică romano-catolică din capitală, construită în stilul neoclasic în 1790.

Strada principală, Sarandi, a fost transformată într-o pasarelă pietonală în 1992, ceea ce i-a sporit atractivitatea comercială și turistică.

Rambla

Rambla este bulevardul care se întinde de-a lungul coastei. Are peste 22 de kilometri și e un loc popular pentru relaxare, pentru plimbare și alte activități în aer liber. Localnicii fac jogging, ciclism, pescuiesc sau se întind la soare pe malul Rio de la Plata (râul de argint) unde sunt amenajate mai multe plaje de nisip.

• Rio de la Plata este un estuar format prin confluența dintre râul Uruguay și râul Panama, se varsă în Oceanul Atlantic și formează o adâncitură în formă de pâlnie pe coasta de sud-est a Americii de Sud. Unii geografi consideră că Rio de la Plata e un golf, o mare marginală, sau un râu – ceea ce îl situează în top ca cel mai larg râu din lume, cu lățimea maximă de 220 de kilometri la gura de vărsare.
• Pe malurile Rio de la Plata, unde-s situate orașele Montevideo și Buenos Aires, s-a dezvoltat cultura Tango.

Mercado del Puerto

Mercado del Puerto e locul unde vrei să fii când ești înfometat, un loc ideal pentru cină sau masa de prânz. La buticurile din piață poți încerca cele mai delicioase mâncăruri tradiționale și să te bucuri de cultura locală.

Mercado del Puerto a fost inaugurat pentru prima dată în 1868 și a servit mult timp drept principala piață de carne și produse din oraș. Ceasul de aici este aproape la fel de faimos ca și clădirea. Construit în Anglia și apoi expediat în Uruguay, domină holul central al pieței.

Situată convenabil față de terminalul navelor de croazieră din Montevideo, Mercado del Puerto nu mai funcționează în prezent ca și piață de produse ci ca un food court aparte în care restaurantele populare servesc mâncăruri tipice uruguayene.

• Asado – carne pe grătar, de la cârnați, sângerete, vită, porc, pui sau organe. Asado la uruguayeni, ca și la argentinieni e mai mult un eveniment decât un fel de mâncare. La fel cum și noi ne strângem la un grătar cu prietenii, ei organizează asado.
• Chivito – care înseamnă căpriță, dar care nu conține de fapt carne de capră. E un sandvici cu carne de vită și alte ingrediente ca mozzarella, ou fiert, măsline, salată, bacon, maioneză, etc.
• Milanesa a la Napolitana – ca și în Argentina, uruguayenii numesc șnițelul – milanesa. Milanesa a la Napolitana e șnițel servit cu brânză deasupra, cu sos de roșii și o porție de cartofi prăjiți.
• Empanadas – patiserii delicioase umplute cu tot felul: carne, ciuperci, brânzeturi, ouă, etc.
• Churros cu dulce de leche – gogoașă lungă și subțire, de obicei pudrată cu zahăr și scorțișoară. Pentru un plus de dulceață în Uruguay găsești churros umplute cu dulceață de lapte – dulce de leche.
• Mate – ceai din planta yerba mate, după care uruguayenii sunt înnebuniți. Îi vezi purtând după ei peste tot termosuri cu apă caldă, punguțe de ceai și bine cunoscuta ceașcă specială (calabaza) cu paiul metalic (bombillas) în ea. E un obicei comun să-ți împarți mate-ul cu prietenii ori familia.

Museo Torres Garcia

Muzeul Torres Garcia, dedicat operelor lui Joaquin Torres Garcia, artist și profesor, născut în Montevideo, considerat unul dintre cei mai importanți creatori de artă latino americană ai secolului XX.

Muzeul a fost înființat în 1949 de Manolita Piña Torres, văduva lui Torres Garcia, și deține portrete neobișnuite de icoane istorice și picturi cubiste asemănătoare picturilor lui Picasso

Muzeul atrage peste 85.000 de vizitatori pe an, nu numai pentru exponatele sale, ci și pentru că funcționează ca bibliotecă și ca teatru, ca centru educațional, atrăgând un număr semnificativ de studenți de artă, școlari și turiști.

• Stilul artistic al lui Torres Garcia îl vei găsi reprezentat pe multe suveniruri din Uruguay.

Museo del Gaucho y de la Moneda

Museo del Gaucho y de la Moneda – un alt muzeu din Montevideo, care merită să fie vizitat. Situat într-un conac frumos din secolul al XIX-lea, muzeul deține statui, mobilier, expoziții despre gauchos (cowboys) și arta fermieră uruguayană.

Estadio Centenario

Ok, stadionul ăsta s-ar putea să nu aibă nimic special ca și aspect dar e singurul stadion din lume care a fost desemnat de FIFA ca și monument istoric al fotbalului mondial.

Stadionul a fost construit pentru a găzdui prima cupă mondială, în 1930, precum și pentru a comemora centenarul primei constituții a Uruguayului (de unde și numele de Estadio Centenario). Uruguay a fost desemnată campioană a lumii în ediția inaugurală și încă o dată la campionatul mondial din 1950. A câștigat Cupa Americii de 15 ori, la fel ca și principala ei rivală, Argentina.

România a participat și ea la primul campionat mondial FIFA, iar în meciul jucat contra Uruguayul a avut parte de un număr impresionant de fani, înregistrându-se o prezență mai numeroasă decât în finala jucată de Uruguay cu Argentina. România a pierdut meciul cu 0-4, dar a fost o participare istorică. 🙂

Palacio Salvo & Teatro Solis

Palatul Salvo și teatrul Solis sunt două dintre clădirile cele mai reprezentative ale capitalei, amândouă proiectate de arhitecți italieni.

Palatul Salvo a fost construit pe locul unde se afla cândva Confiteria La Giralda, un loc renumit pentru tangoul La Cumparsita, scris aici de Gerardo Matos Rodríguez în 1917.

Palatul avea în designul original un far în vârful clădirii care însă până la finalul construcției a fost înlocuit cu un set de antene. Clădirea fost inițial destinată să fie un hotel, dar acest plan nu a funcționat și a fost mereu ocupată de un amestec de birouri și reședințe private.

În interiorul Palacio Salvo e deschis Museo del Tango, care prezintă istoria muzicii și a tango-ului uruguayan.

Teatrul Solis e cel mai vechi teatru din Uruguay, construit în 1856. Poartă numele exploratorului Juan Díaz de Solís, primul european care a pus piciorul în Uruguay. (el și o parte dintre membri echipajului au fost uciși de băștinași la scurt timp după debarcare)

Parque Rodo

Parcul Rodo e situat la vreo patru kilometri de Ciudad Vieja și e locul de relaxare al localnicilor. Parcul poartă numele lui Jose Enrique Rodo, un important scriitor uruguayan.

Muzeul Național de Arte Vizuale, situat între granițele parcului, prezintă picturi uruguayene din secolul al XX-lea și o grădină de sculpturi. În apropiere, plaja Ramírez este mărginită de baruri și restaurante cu vedere la Río de la Plata. Teatro de Verano organizează, în timpul verii, spectacole și piese de teatru. Dacă te simți norocos poți face o vizită cazinoului municipal, situat și el în Parque Rodo.

Lângă lacul pe care se poate ieși cu barca sau hidrobicicleta este un mic castel care găzduiește o bibliotecă pentru copii, iar în apropierea lui se țin deseori expoziții de fotografii în aer liber.

La lăsatul serii se organizează o mică piață artizanală – Feria Nocturna del Parque Rodo.

Uruguayenii sunt sociabili și prietenoși, le place să participe la adunări de familie, să ia masa cu prietenii la sfârșit de săptămână. Așa că dacă vizitezi capitala în weekend, mai ales Duminica, s-ar putea să ai impresia că te plimbi printr-un oraș pustiu. Multe dintre magazine sunt închise și toată lumea e în vizită la cineva, bucurându-se de un asado și de un mate cald.

• Duminica de la 7 dimineața până pe la ora prânzului e organizată piața de antichități Feria de Tristan Narvaja.
• Miercuri seara se organizează milonga stradală în Plaza Liber Seregni.