Alpii Japonezi: Nagano și legendele templului Zenkō-ji.
În ruta noastră prin Alpii Japonezi, pe drumuri afundate-n verdele pădurii, JR Passul ne-a permis să coborâm în mai multe locații superbe, să vizităm temple și castele, să întâlnim oameni frumoși. În unele orașe am oprit pentru prânz, în altele pentru o scurtă plimbare la apus sau pentru a cunoaște povestea și legendele care dau fiecărei destinații culoare și viață.
Nagano l-am vizitat într-o dimineață devreme, la ora la care magazinele își ridicau stolurile și primii pelerini intrau la Zenko-ji.
Zenkō-ji
Zenkō-ji, principala atracție a orașului Nagano, e un templu budist construit în secolul al VII-lea. E unul dintre cele mai vechi temple ale țării soarelui răsare și printre puținele locuri de pelerinaj din Japonia care au rămase active de-a lungul vremii.
Statuia Ikko-Sanzon, prima imagine a lui Buddha care a ajuns în Japonia (anul 552 D.H), atrage anual peste patru milioane de vizitatori la altarul Zenkō-ji. Dar popularitatea templului nu se datorează doar veneratei statui, ascunsă de ochii publicului, ci și acceptării și deschiderii pe care o are templul față de toți pelerinii, indiferent de rasă, sex și credință.
Fiind ridicat înainte ca budismul din Japonia să se împartă în mai multe secte, Zenkō-ji aparține oarecum tuturor. E ”condus” de 25 de preoți ai școlii Tendai și 14 ai școlii Jōdoshū. Ceremoniile sunt oficiate de preoți cu rang înalt, bărbați sau femei.
Sanmon Gate
Zenkō-ji este un Shichidō garan – termen budist japonez care indică un templu mare cu mai multe clădiri adiacente.
Sanmon, numită și sangedatsumon, „poarta celor trei eliberări” este cea mai importantă poartă a unui templu budist japonez, fiind parte a shichidō garan.
Cinci porumbei sunt ascunși în scrierea de pe placa intrării și cinci statui ale lui Buddha, sculptate în lemn, se află în interiorul porții, ascunse vederii publicului.
Ikkō Sanzon Amida Nyorai
Tot ascuns de ochii oricui e și cel mai sacru obiect al templului, Ikkō Sanzon Amida Nyorai, o triadă a lui Amida Buddha. Statuia de aur se crede că a fost făcută de Buddha însuși în secolul al șaselea înaintea erei noastre și a ajuns în Japonia 1200 de ani mai târziu.
Locul inițial al ”Hibutsu” (Buddha ascuns) a fost într-un templu în apropiere de Osaka. Când templul a fost distrus de conflictele dintre clanuri, statuia de aur a ajuns într-un canal. Acolo a găsit-o un om sărac, Honda Yoshimitsu din Shinano (Nagano). Aflând de recuperarea statuii, împărăteasa a ordonat construirea unui templu pe care l-a numit Zenkō-ji, în cinstea găsitorului (după citirea chineză a numelui lui Honda Yoshimitsu). Tot împărăteasa a dat ordin ca statuia să nu mai fie văzută de oameni vreodată. Legenda spune că timp de 1000 de ani dorința ei s-a păstrat, dar anul 1702 a fost marcat de rumori cum că statuia n-ar exista cu adevărat. Shogunatul l-a pus pe mai marele preot să verifice altarul iar acel preot e ultima persoană știută care ar fi văzut statuia lui Amida Buddha.
O replică a lui Ikkō Sanzon Amida Nyorai este expusă publicului o dată la șase ani în timpul festivalului Gokaichō.
Statuile Jizō
În curtea templului se află și Roku-jizō, șase(roku) statui ale lui Bodhisattvas, călugăr budist ”sfânt”, care a renunțat la iluminare pentru a oferi mântuire celorlalți.
Jizō – e întruchiparea Bodhisattva Kṣitigarbha iar numele său înseamnă ”pântecele pământului”.
În budism, bodhisattva este orice persoană aflată pe drumul către Buddhatva, starea de pricepere, trezire, stare la care ajung cei care au găsit calea încetării suferinței provocate de dorințe, ură și prejudecăți. Un bodhisattva nu mai este legat de saṃsāra, ciclul renașterii, este ”trezit” pe deplin și și-a purificat mintea.
Statui Jizō, pot fi întâlnite în mai multe locații din Japonia și au nenumărate denumiri. Jizo sunt, în general, protectori ai copiilor, născuți sau nu (prima statuie are un prunc în brațe) dar și ai pelerinilor sau a oricărui persoană prinsă în purgatoriu.
Povestea populară KasaJizō
Roku-jizō apar în folclorul japonez prin povestirea Kasa Jizō. Povestea vorbește despre un cuplu de bătrânei săraci care nu-și permiteau, de anul nou, mochi, un fel de prăjitură din orez dulce gelatinos. Bătrânul se hotărăște să meargă-n oraș pentru a vinde kasa, pălării japoneze, meșteșugite de el. O vreme rea cu viscol și zăpadă multă se pornește tocmai în ziua aceea, iar bătrânul se întoarce acasă fără să fi avut prea mult succes cu comerțul în oraș. Pe drum, trecând pe lângă statuile Jizō, bătute de ninsoare și vânt, decide să le acopere cu pălăriile nevândute, pentru a le proteja. Pălăriile îi ajung pentru cinci statui iar pentru ultima statuie folosește tengui, un prosopel de bumbac (în unele variante ale povestirii drumețul oferă ultimei statui propria pălărie). Ajungând acasă, povestește soției ce s-a întâmplat pe drum și aceasta îi laudă dărnicia și bunătatea inimii. În aceeași seară, în timp ce dormeau, cei doi aud un zgomot venind de afară. Deschizând ușa găsesc daruri de aur, orez, legume și mochi în fața casei lor umile. În depărtare, cei șase Jizō își pierd urma prin zăpadă după ce l-au răsplătit pe credincios pentru gestul generos.
KasaJizo e spusă adesea copiilor de anul nou, dar gestul acoperirii statuilor are și motive religioase.
În budismul japonez chiar și cei care mor prematur sau nu se nasc sunt trimiși la ”judecată”. Fiindcă n-au avut ocazia să trăiască o viață unde să-și construiască o karma favorabilă, dar au cauzat durere părinților prin moartea lor, copiii sunt trimiși în purgatoriu – în Sai no Kawara, albia râurilor sufletești. Aici, pruncii se roagă pentru mântuire construind mici turnuri de piatră în speranța de a urca în paradis. Dar demonii îi încurcă, le fură pânza în care sunt înfășați și le surpă pietrele, anulând posibilitatea lor de eliberare. Jizō le vin pruncilor în ajutor, și îi protejează. Pânzele de pe statuile Jizō sunt oferite pentru acoperirea copiilor din purgatoriu, iar în unele locații părinții îndurerați înconjură statuile cu pietricele ce simbolizează turnurile din Sai no Kawara.
Culoarea roșie a acoperământului vine de la credința că roșul îndepărtează demonii și bolile.
Cum să ajungi în Nagano
Orașul Nagano, capitala prefecturii cu același nume, se află în nordul Alpilor Japonezi. În anul 1998 a fost gazda jocurilor olimpice de iarnă, iar legătura feroviară cu Tokyo a fost îmbunătățită. Mai multe linii de tren, expres sau regionale, circulă pe această rută. Drumul durează între 80 și 100 de minute cu Hokuriku Shinkansen, acoperit de JR Pass.
Japonezii s-au gândit la toate detaliile pentru a-ți face călătoria cât mai ușoară și-n fiecare gară vei găsi fișete operate cu monede, sau prin plata cu cardul, unde îți poți lăsa rucsacul sau bagajul pentru mai multe ore sau zile. Prin oraș te poți plimba doar cu aparatul de fotografiat în mână și cu câțiva bani pentru accesul la atracții, pentru prânz și suveniruri.
Centrele de informare turistică sunt foarte utile, oferă hărți gratuite, recomandări culinare, uneori și cadouri de origami și alte daruri mărunte de bun venit.
Majoritatea atracțiilor pot fi vizitate cu transportul public care anunță fiecare stație în limba japoneză și engleză.
Spre templul Zenkō-ji poți lua oricare autobus din gară. Traseul durează zece minute. Ca să plătești pentru biletul autobusului trebuie să ai monede, iar plata se face la șofer. Poți ajunge la templu și pe jos, printr-o plimbare de aproximativ 25 de minute.
Intrarea la templul Zenkō-ji costă aproximativ 5 usd și asigură accesul în grădinile templului, împrejurimi și în clădirea principală unde, pe un coridor îngust cuprins de beznă, se găsește ”cheia salvării”. Okaidan – culoarul unde în întuneric toți sunt egali, are încrustată-n perete o cheie metalică pe care trebuie să o găsești prin pipăire. Se spune că găsirea ei îți ușurează drumul spre iluminare.
Templul Zenkō-ji oferă găzduire pelerinilor și călătorilor, în limita posibilităților. O noapte de cazare pentru un turist, cu două mese incluse, costă între 65 – 90 usd.
Prefectura Nagano deține nouă din doisprezece cei mai înalți munți ai Japoniei, fapt pentru care Nagano mai e numit și acoperișul țării. E o destinație populară pentru sporturile de iarnă, camping și drumeții în zona Kamikochi. Castelul Matsumoto se află la doar o oră distanță cu trenul.
Cu autobusul poți ajunge la:
- Togakushi Shrine – sunt cinci altare budiste situate pe un traseu montan de patru ore. Urcând spre altarul superior, cărarea șerpuiește printre 300 de copaci Cryptomeria, vechi de 900 de ani.
- Jigokudani Park – unde iarna poți vedea maimuțele zăpezii care coboară regulat la băile termale.
Dacă ți-a plăcut acest articol, poți citi mai multe despre Japonia aici.